Internationales Donaufest

iunie 30, 2022

https://www.polirom.ro/-/liliana-corobca-invitata-la-festivalul-international-al-dunarii-de-la-ulm-germania-2022?fbclid=IwAR3tbyPjlUE9NZzDc5eIYjAfb86tNVYLgUYEJKKQC-e0qY_pc9tLCyySKXk

În perioada 1-10 iulie 2022, va avea loc Internationales Donaufest/ Festivalul Internațional al Dunării de la Ulm, Germania, la care vor participa artiști și invitați din toate țările dunărene („Zece zile, zece țări, un festival”), în cadrul unor manifestări culturale, literare și vizuale.

Liliana Corobca se numără printre invitații acestei ediții. Scriitoarea va participa duminică, 3 iulie, începând cu ora 17.00, la o întâlnire cu cititorii, alături de actrița și scriitoarea Sybille Schleicher, care va citi din Kinderland (Cartea Românească, 2013, Polirom, 2015).

Mai multe detalii despre programul festivalului, aici.

Romanul Kinderland a fost distins cu Premiul Radio România Cultural, secțiunea Proză (ediția 2014) și Premiul Crystal la Festivalul Internațional de la Vilenica (Slovenia). De asemenea, este tradus în germană de Ernest Wichner – Der erste Horizont meines Lebens, 2015, 2016 – și în slovenă de Aleš Mustar, 2015.

La doisprezece ani, Cristina este nevoită să devină „mama” celor doi frați mai mici atunci când părinții pleacă la muncă în străinătate, după „bani lungi”. Prin ochii fetiței descoperim universul unui sat moldovenesc contemporan, populat în majoritate de copii și bătrâni. Aici copiii învață singuri să supraviețuiască, în timp ce așteaptă să li se împlinească cel mai frumos vis: întoarcerea părinților acasă. Dar aceștia nu se lasă înduplecați nici atunci când sunt invocați prin ritualuri magice, păgâne. Părăsiți, copiii se alină cu amintirile vagi ale unei vieți normale de familie, imitând, înainte de vreme, gesturile adulților. Cristina povestește despre cruzime și tandrețe, despre durere și mângâiere, disperare și speranță – despre țara copiilor maturi, ale căror glasuri nu sunt ascultate de nimeni.

Liliana Corobca (n. 1975, Republica Moldova), cercetător științific la Institutul de Istorie și Teorie Literară „G. Călinescu” din București (2002-2011), editor, expert în domeniul exilului românesc și cercetător la IICCMER (din 2014). Doctor în litere la Universitatea din București (2001), burse de cercetare și rezidențe de creație în Germania, Austria, Franța, Polonia. A publicat romanele Un an în Paradis (2005), Kinderland (2013), Imperiul fetelor bătrâne (2015), Caiet de cenzor (2017), Capătul drumului (2018) și a editat volume despre cenzura comunistă, exilul literar, bucovinenii deportați în Siberia.

Kinderland în limba italiană

aprilie 9, 2022
La Cisla Editore, a apărut romanul Kinderland, în traducerea Elenei di Lernia.

Kinderland, bestseller della casa editrice Cartea Romaneasca al Bookfest 2013, Premio per la Prosa “Radio România Cultural”, candidato al Premio “Augustin Frățilă” e al Premio Nazionale di Narrativa del Giornale di Iași, tradotto in tedesco da Ernest Wichner, con il titolo Der erste Horizont meines Lebens (Zsolnay, Wien, 2015) e in sloveno da Aleš Mustar (Ed. Modrijan, Ljubljana, 2015). Nel 2017 è stato messo in scena al Teatro Nazionale di Lubiana.

Se non riesci a procurarti il nostro titolo in libreria, ordinalo su www.cislaschool.com/cisla-editore o invia una mail a info@cislaeditore.com

https://www.facebook.com/100077310710598/videos/555539812134157/

Omul şi timpul: Români sub dictatură, în România şi Moldova (@TVR1)

aprilie 9, 2022

Ediţia emisiunii Omul şi timpul, difuzată duminică, 27 martie, de la ora 19:00, la #TVR1, în care Rafael Udrişte discută cu cercetătoarea şi scriitoarea Liliana Corobca despre românii aflaţi sub dictatură, dar şi relaţiile actuale româno-moldovene.

Interviu

decembrie 29, 2021
Ar putea fi o imagine cu unul sau mai mulţi oameni şi text care spune „Dialoguri Liliana Corobca ascunse studiat, incát insistat merg Cea mai mare diferență între literatură istorie este că prima te caută ea pe tine, pe a doua o cauți tu Interviu realizat de Simona Preda dimensiuni domenia existat moment dezvrajire anului nfazia mplincam mulÈumesc martic stiintifică). Pranda ntermediul toba”

http://www.revistaramuri.ro/index.php?id=5191&editie=186&autor=de%20Liliana%20Corobca&fbclid=IwAR1EEnRYSZmin_WGCcCsOir5rfOwJKR2ysR8bIbRkdR5hMiEH62j_EjEw1A

Interviu realizat de Simona Preda

Activitatea dumneavoastră – cercetătoare, editor, scriitoare – este cel puţin intimidantă, cu atât mai mult cu cât practicaţi excelenţa (certificată prin numeroase premii şi distincţii) în fiecare dintre aceste domenii. Aş începe însă cu începutul, cu o fetiţă care a fost cândva pionieră şi care, mai târziu, a scris numeroase volume referitoare la comunism. Cum era acea fetiţă, ce visa ea pe atunci şi cum se raporta la regim, atât cât înţelegea?

– În primul rând, mulţumesc pentru aprecieri şi pentru întrebările foarte frumoase. Ca să răspund, ar trebui să precizez că m-am născut şi am copilărit într-un sat relativ mic (cam trei mii de locuitori, în Moldova erau şi sate de 12 mii de locuitori) şi departe (relativ departe, cam la 30 km) de vreun oraş, unde numai dacă îţi doreai să fii şef aveai obligaţia să fii membru de partid, iar părinţii mei nu au avut asemenea ambiţii. În familia noastră nu se discuta politică. Când părinţii aveau ceva de ascuns, discutau în rusă, iar eu mă supăram foarte tare. Apoi, când am mai crescut, le spuneam: „Am înţeles totul!” şi traduceam câteva cuvinte, ca să-i conving că am dreptate. Copiii erau traşi de limbă de tot felul de activişti şi era mai sigur ca ei să nu audă expresii vulnerabile. Când eram mică, am visat, pe rând, să fiu pictor, compozitor şi, de la 13 ani, scriitoare. În sat nu am avut şcoală muzicală, în clasa a şasea aş fi putut merge la o şcoală cu profil artistic, pentru pictură, dintr-un oraş apropiat, dar nu m-am dus. Am citit enorm şi am considerat lectura cea mai bună şcoală pentru ambiţiile mele literare. Am învăţat foarte bine, când mergeam la olimpiade, luam premii sau menţiuni. Mama mi-a fost dirigintă şi avea grijă să nu mă izolez de ceilalţi copii. Tot ea, de fapt, a ţinut să-mi dezvolte memoria de la o vârstă fragedă, învăţându-mă zeci de poezii pe de rost, ceea ce mi-a prins apoi foarte bine. Nimic din activitatea şi profilul fostei pioniere nu anunţa totuşi preocupările ulterioare pentru studiul comunismului. Nu mă raportam în niciun fel la regim, faptul că eram octombrel sau pionier, că sărbătoream ziua revoluţiei din Octombrie sau ziua Victoriei de 9 mai nu era perceput ca fiind parte dintr-o ideologie. Erau sărbători la care recitam patetic poezii sau mergeam la parade, îmbrăcaţi frumos, mergeam la pădure şi căutam grenade false (de lemn), ascunse printre crengi sau ierburi. Iar prin clasa a patra, la o sărbătoare festivă şi uşor militară, am împuşcat mai bine decât băieţii şi eram dată drept exemplu. Îmi amintesc arma lungă şi grea pe care n-o puteam ţine în mâini şi m-am întins pe burtă, ochind de jos. Eram mărunţică şi slabă, dar mândră nevoie mare că am nimerit ţinta.

A existat un moment de dezvrăjire din infuzia propagandistică? Cum s-a întâmplat atunci?

– În toamna anului 1985 împlineam 10 ani. „Infuzia propagandistică” nu mai era ca altădată, în martie 1985, în fruntea URSS vine M. Gorbaciov, care va porni celebrele sale reforme, perestroika şi glasnost. În acea perioadă, ziarele cele mai cunoscute au început să publice materiale şi documente despre crimele comunismului şi ale conducătorilor URSS. Părinţii mei, ambii profesori, erau abonaţi la foarte multe reviste şi ziare, unionale (din Rusia) şi naţionale (din Chişinău). Îmi amintesc că citeam asiduu Komsomolskaia Pravda şi Argumentî i factî şi eram şocată de tot ce aflam. Acesta a fost momentul de „dezvrăjire” (deşi vrăjită nu am fost, fiind prea mică). Când toată generaţia mea a intrat în comsomol (abreviere de la „tineterul sovietic comunist”), o etapă intermediară între pionieri şi comunişti, eu am refuzat ferm şi eroic să accept. Invitaţia se făcea solemn, la ora clasei. Ca pionieră exemplară eram prima pe listă şi instructorul de pionieri (care ne invita) a ieşit foarte confuz din clasă, după ce a încercat să invite alţi colegi, dar nici ei n-au vrut, urmându-mi exemplul. În acea perioadă nu propaganda ne chinuia, ci economia care şchiopăta, au început să dispară toate produsele din magazine, s-a devalorizat fulgerător rubla şi tot ce au economisit oamenii s-a redus în câteva zile la zero. Şocul a fost mai degrabă economic decât propagandistic.

De ce aţi ales mai târziu domeniul de studiu al cenzurii? De la ce a plecat această alegere?

– Pe scurt, din ambiţie. Pe lung, nu am ales, nici nu ştiam ce înseamnă asta. Eram cercetător ştiinţific la Institutul G. Călinescu al Academiei Române, la secţia Exilul literar anticomunist, secţie care după vreo patru ani de când lucram eu acolo s-a desfiinţat şi a trebuit să propunem alte proiecte şi să ne reorientăm spre alte domenii. Prin 2007, la fondul cenzurii de la Arhivele Naţionale lucra Dan Culcer şi mi l-a recomandat şi mie. Fondul se numeşte „Comitetul pentru Presă şi Tipărituri” şi poţi citi mult şi bine documente fără să-ţi dai seama că e vorba de activitatea unei instituţii a cenzurii. Am ars nişte etape ştiind despre ce era vorba. La început, era atât de complicat să descifrez, să înţeleg ce citesc, încât m-am gândit să renunţ, dar mi-am zis că trebuie s-o scot la capăt. Acum zece ani, în România erau puţine studii în zona cenzurii. Pe mine m-au interesat şi mecanismele valabile şi eterne ale cenzurii. Am avut acces la studiile din limba rusă în această zonă, iar modelul românesc din perioada comunistă era similar celui sovietic. Cenzura are nişte aspecte atât de ascunse şi greu de înţeles/ studiat, încât am insistat să merg până la capăt din ambiţie şi pentru propriul respect de sine. Am atins, literar sau ştiinţific, mai multe domenii sociale, dar cenzura a fost, de departe, cel mai fascinant şi mai inaccesibil domeniu.

Lansarea romanului Kinderland în Serbia

decembrie 29, 2021

Ar putea fi o imagine cu unul sau mai mulţi oameni, carte şi text care spune „Projekat je realizovan uz podršku Evropske komisije Lilljana Korobka Predstauljanje knjige Kinderland Lilijane Korobke Kinderl land učestvuju: Liliana Korobka Nina Gugleta Ana Jovanović ARETE 14.10./Polet /Polet 19č”
Romanul Kinderland semnat de autoarea Liliana Corobca a fost tradus în limba sârbă de editura Arete din Serbia (www.arete.rs). Lansarea oficială a traducerii a avut loc joi, 14.10.2021, într-o atmosferă intimă în Polet, Belgrad. Au fost alături de autoare Nina Gugleta, directoarea editurii Arete, și editoarea Ana Jovanovic. Ambasada României la Belgrad a avut plăcerea să fie prezentă la eveniment și să felicite autoarea și editorii din Serbia pentru această traducere.
Ar putea fi o imagine cu unul sau mai mulţi oameni şi interior

Negrissimo, ediția a doua

decembrie 29, 2021

Ar putea fi o imagine alb-negru cu unul sau mai mulţi oameni, carte şi text care spune „Liliana Corobca Negrissimo Ne Editura EdituraARC ARC”

Un scriitor care a scris doar la negru, fără să-și semneze cărțile, se revoltă, vrea să plece, să fugă din asociația secretă unde se scriu cărți și pentru autorii ce încă nu s-au născut. Psihologia personajului care a scris mereu pentru alții este surprinsă între încercările fragmentare, poetice, dramatice de a-și exprima revolta și viața sentimentală a unei tinere/bătrâne femei (uneori și robot), care vrea să-și schimbe condiția. Romanul Negrissimo a obținut Premiul de debut al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova și Premiul „Prometheus” pentru
debut al revistei România literară, la prima sa ediție, tot la Editura ARC, în 2003.

M-a dezarmat de la bun început: „Noi am scris cartea dvs.” *** Am simțit-o aproape, tot mai aproape, eu neputincios, mic. „Poate o să ne mai vedem. Pentru o persoană atât de importantă, pentru un bărbat atât de inteligent, e puțin doar o carte. Prima carte e doar un început promițător.” Nu-mi mai aduc aminte cum a dispărut. Aștept, presimt următoarea mea carte. Sunt înspăimântat, dezgustat. Nu vreau. *** Imperiul nostru e puternic. Cărțile sunt scrise și pentru scriitorii geniali care încă nu s-au născut. Munca noastră e chinuitoare și viața noastră e scurtă. *** Senzația că te cufunzi în scris ca într-o mlaștină care te trage tot mai jos, deasupra mlaștinii o mână care, grăbită, înfricoșată, scrie ceva, dar ce folos? Scrisul nu te va salva, căci nu-ți aparține, ai vândut soluția ta ultimă pentru niște bani. Te-ai vândut ca un câine, ți se vor arunca banii și șutul inevitabil în fund… Ce mai vrei? *** Bărbatule, lasă-mă să te iubesc, nu vreau să te scriu. Uneori totul e exagerat, dar e la fel de inutil. Cine ar scrie, madam Buche, dacă toți s-ar iubi?

Ar putea fi o imagine cu 2 persoane şi text

Pod de fapte peste Prut

decembrie 29, 2021

Ar putea fi o imagine cu unul sau mai mulţi oameni, persoane stând jos şi interior

Identitate Basarabia

noiembrie 26, 2021

Ar putea fi o imagine cu unul sau mai mulţi oameni şi în aer liber

Kinderland

septembrie 13, 2021
Ar putea fi o ilustraţie cu 1 persoană şi text

Srpski Kinderland – KInderland in Serbian.
Traducerea:
Ileana Ursu Nenadić,
Marija Nenadic.
Editura Arete, Belgrad, editor-șef: Nina Gugleta.

Traducerea în sârbă a romanului are povestea ei, cartea având două traducătoare: distinsa poetă și traducătoare Ileana Ursu Nenadić, a cărei moartea nedreaptă nu i-a mai permis să vadă cartea tradusă, și fiica dânsei, Marija Nenadić Jurca, pe care sper să o cunosc, la un moment dat. Cartea apare la Editura Arete din Belgrad. Culoarea solară a rochiei de pe copertă se asorează cu tonul optimist al cărții, în pofida subiectului dramatic.

The Censor’s Notebook

septembrie 13, 2021
Ar putea fi o imagine cu text care spune „E' LILIANA COROBÇA TRANSLATED BY MONICA CURE”

Forthcoming:
The Censor’s Notebook
A Novel
by Liliana Corobca
Translated by Monica Cure
https://sevenstories.com/books/4364-the-censor-s-notebook
A fascinating narrative of life in communist Romania, and a thought-provoking meditation on the nature of literature and censorship.

The Censor’s Notebook opens with an exchange of letters between “Liliana Corobca” and Emilia Codrescu, long the female chief of the Secret Documents Office in Romania’s feared State Directorate of Media and Printing—the government branch responsible for Censorship.

Codrescu had been responsible for the burning and shredding of the censors’ notebooks, viewed as State secrets but prior to fleeing the country in 1974 she had stolen one such notebook.

Now, forty years later, she makes the notebook available to Liliana for the newly instituted Museum of Communism. The work of a censor—a job about which it is forbidden to talk—is revealed in this notebook, which discloses not only the structures of the institution of censorship but also the life behind the scenes for one of those deciding the fate of books, with their distress, outrage, humor and guilt. It’s just five months in the life of censor Filofteia Moldovean, but they are so tightly packed with events that they give a sense of this mysterious institution as a world unto itself.

Professional readers and ideological error hunters, beset with hundreds of manuscripts, strict deadlines, and threatening penalties, the censors lose their identity, and, often frazzled by neuroses and other illnesses, seek healing, sometimes through writing. A Censor’s Notebook is a window into the intimate workings of censorship under communism, steeped in mystery and secrets and lies, confirming the power of literature to capture personal and political truths.
Forthcoming
Paperback

Publish Date: 2022-03-01
ISBN: 9781644211502
Pages: 496
Forthcoming
Ebook

Publish Date: 2022-03-01
ISBN: 9781644211519
Pages: 496

https://www.penguinrandomhouse.com/…/the-censors…/