„Suplimentul de cultura“ publica in avanpremiera un fragment din romanul Caiet de cenzor de Liliana Corobca, care va aparea in curand in colectia „Ego. Proza“ a Editurii Polirom.
http://www.suplimentuldecultura.ro/index.php/continutArticolNrIdent/Avanpremiera/11922
– Fragment –
Am ajuns aici, cu fluturi si alte animale in cap, cu monstri gratiosi sau agresivi etc., doar citind. Doar asta am facut, de la lecturi mi se trag toate nebuniile! Dar orice cenzor este, inainte de toate, un aproape oarecare cititor, unul ceva mai atent, dar cati nu citesc cu atentie? De ce nu s-ar naste si in capul celorlalti cititori monstri? In capul fiecaruia, un monstru, dupa gradul de cultura si lectura… Nu-i asa ca-i plauzibil, mai mult decat posibil? Poate altii n-au rezistat (n-au vrut, n-au putut) tentatiei si procesul lor de schizoidare a decurs mai intens si mai rapid, cine stie? Poate avem cu totii cate un monstru mic in cap si il tinem ascuns? O tara monstruoasa! Cine stie ce anume zace sau cine in dragalasele capete de amatori de romane sau alte genuri ale fictiunii? Suntem cu totii periculosi. Iar cititorul este chiar mai dusmanos si mai subversiv decat autorul. Cititorul soarbe fiecare cuvant, il analizeaza, comenteaza, se delecteaza, il critica, intra in atmosfera fiecarei carti, se indragosteste de poemul preferat, il invata pe de rost, iubeste autorul. Nu poate fi controlat. Nu-i pasa de cenzura. Este liber! ~l inarmam ca sa ne invinga. Autorul nu ajunge la cititor fara noi. Cititorul fara noi se descurca de minune! Nu avem dreptul si nici posibilitatea sa interzicem totul sau tot ce ne-am dori. Nici sa tragem semnale de alarma. Oferim arme dusmanului nostru. Cititorul este acesta, nu autorul. Ne scapa printre degete…
La Bucataria regala (de Stat), noi gustam bucatele, mancarurile, ca sa vedem daca nu cumva sunt otravite. Daca-s otravite, murim si nimeni nu regreta, nimanui nu-i pasa. Ce rol ingrat! Cenzorul si bucataria otravitoare a cartilor!
„Mutilezi inima mea!“
Nu mutilez, excrescenta, suflu in ea, ii dau viata, o resuscitez deseori, ca sa traiasca, sa se bucure de viata lunga si de privirea admirativa a cititorilor.
Mutilata mi-ai adus-o tu, eu o vindec, o pansez, sunt medicul, nu ucigasul!
Monstrul din mine este tot un cenzor, cum altfel! Cenzorul ideal, total, absolut. Insetat, flamand de esente. Il simt cum se trezeste, se misca usor, se ridica. Literatura! striga el. Literatura! Inghitind manuscris dupa manuscris, scuipa cat ai clipi greseli, soparle si alte animale daunatoare din punct de vedere ideologic si de la care face usoare indigestii si il doare stomacul. Doar este un monstru de-al nostru, din aceeasi tabara cu noi.
Ce este cenzura? Ce inseamna cenzura? O lectura privilegiata, cand poti schimba ce nu-ti convine. O prelectura-lectura-postlectura-omnilectura-translectura. Asa cum operatiile noastre se impart in trei etape: precontrol (control prealabil), control, postcontrol (controlul cartii deja publicate). Mai mult, nu te opri aici. Este lectura care pe mine ma obliga sa gandesc, sa trezesc si sa hranesc monstrul. Nu intelegi? Lectura este pentru oameni puternici. Lectura este un razboi contra prostilor. Ramane in picioare cine poate, ceilalti cad in patru labe si asa raman. Lupt o viata intreaga. Dar nu simti, nu vezi…
Eu, cenzorul, ma aflu la mijloc, cu o mana intinsa scriitorului si alta cititorului. Stau intre ei, sunt balanta, echilibrul. Cand mi-e simpatic scriitorul si ii fac un favor, mai las de la mine, celalalt sufera, cand strang in cleste scriitorul, napraznic pedepsindu-l pentru vini reale sau imaginare, cititorul, de partea celalalta, e bine mersi, nu-l doare nimic, citeste printre randuri sau da paginile plictisit, cu indiferenta. Trebuie sa-i tin pe toti in priza, sa-i am pe toti in vedere. Eu, cenzorul, sunt arbitrul tuturor bataliilor, sentimentale ori ideologice, strategice ori contextuale.
Lumea se duce de rapa, pe apa sambetei, organizat, in mars de poezie, cu ritm si rima. Mars autorizat de sus, cu acte in regula. Ca turma, condusa de oaia cu talanga sau clopotel. Oaia recita dulci si focoase texte, turma vrajita o urmeaza. Nu avem ce face, nu putem face nimic. Ar trebui macar sa prevedem schimbarea, s-o anuntam cumva din timp. Nu se face destul in acest domeniu. Nu ne gandim destul la consecinte. Publici mult, citesti mult. Dar cine studiaza efectele adverse? Daca, la un cititor oarecare, apar unele mai grave decat la mine, un cenzor cu lecturi, experienta, dar lipsit de putere? Cine stie cum poate actiona o carte asupra poporului intreg?
AUTOAREA
Liliana Corobca s-a nascut la 10 octombrie 1975, in satul Saseni, raionul Calarasi, Republica Moldova. A debutat cu romanul Negrissimo (Editura Arc, Chisinau, 2003; Premiul „Prometheus“ pentru debut al revistei „Romania literara“, Premiul pentru debut in proza al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova) si cu Personajul in romanul romanesc interbelic (teza de doctorat, Editura Universitatii din Bucuresti, 2003). A publicat romanele Un an in Paradis (Ed. Cartea Romaneasca, Bucuresti, 2005), tradus in limbile italiana si germana; Kinderland (Ed. Cartea Romaneasca, Bucuresti, 2013, Polirom, 2015), tradus in limbile germana si slovena, bestsellerul Editurii Cartea Romaneasca la Targul de carte Bookfest (2013), distins cu Premiul Radio Romania Cultural, sectiunea Proza si cu premiul Crystal la Festivalul International de la Vilenica, Slovenia (2014). A scris si un monolog in trei acte, Cenzura pentru incepatori, Edition Thanhäuser, Ottensheim am Donau, Austria, 2014. A publicat volume stiintifice despre cenzura comunista, exilul literar, bucovinenii deportati in Siberia. A beneficiat de burse si rezidente de creatie in Germania, Austria, Franta, Polonia.
CARTEA
Cand istoricul literar se intalneste cu un bun romancier, poate rezulta o opera de fictiune foarte originala, dar si excelent documentata.
Este cazul noului roman, Caiet de cenzor, scris de cercetatoarea in domeniul cenzurii comuniste, Liliana Corobca.
Foarte ingenios construit, romanul porneste de la o corespondenta fictiva a sefei Biroului Documente Secrete din temuta Directie a Presei si Tipariturilor – Cenzura, care in anii ’70 mergea personal de doua ori pe luna la fabrica de hartie sa ateste arderea sau tocarea caietelor de cenzori (secrete de stat) si care, inainte sa fuga din tara in 1974, sustrage unul dintre caietele care trebuiau distruse. Acum, dupa 40 de ani, il pune la dispozitia cercetatoarei. Viata unui cenzor, care are o meserie ingrata despre care nu are voie sa vorbeasca, se desfasoara in acest caiet-jurnal, care ne familiarizeaza cu structurile institutiei cenzurii, cu viata de culise a cenzorilor, cu framantarile si culpabilizarile lor. Sunt doar cinci luni din viata cenzorului Filofteia Moldovean, dar atat de dense, incat pot crea o imagine insolita asupra acestei institutii misterioase. De profesie cititori si vanatori de greseli ideologice, asaltati de sute de manuscrise, de termene drastice de predare si sanctiuni amenintatoare, cenzorii isi pierd identitatea si, adesea macinati de nevroze, isi cauta vindecarea prin scris. Devenind la randul lor scriitori, caietele de cenzor, autocenzurate sau nu, trebuie sa dispara. Nu s-a pastrat nici un caiet in arhive, dar Caietul de cenzor al Lilianei Corobca este reconstituit din cenusa tuturor la un loc.
Corobca's Blog 