Archive for Octombrie 2013

Un articol despre cenzura

Octombrie 23, 2013

http://www.revista22.ro/institutiile-cenzurii-n-regimul-comunist-32615.html

Aşadar, cenzura nu este efectuată de o sin­gură instituţie, ci de câteva, coordonate, de obicei, de partid (prima treaptă a „ie­rarhiei cenzurii“ fiind considerată auto­cenzura, care nici măcar nu este o ins­ti­tuţie, urmată de activitatea redactorilor, a unor consilii culturale, a uni­unilor de creaţie, a Se­curităţii). În ţările în care Glavlit şi structurile si­mi­lare au avut o activitate in­tensă, a existat tendinţa de a atribui funcţiile între­gu­lui sistem cenzorial unei singure structuri. De pildă, în România comunistă, prin cenzură se avea în ve­dere Direcţia Presei (DGPT), fă­ră a se lua în considerare pe­rioada cea mai cruntă, din anii 1944-1949, când cenzura era efectuată în cadrul Comisiei Aliate de Control, Cenzurii Centrale Militare, Mi­nis­terului Propagandei Naţionale, cu asen­timentul sau participarea directă a unor organe de partid. Atunci când, din di­verse motive, aceste instituţii au fost des­fiinţate, s-a vehiculat ideea de „des­fiin­ţare a cenzurii“ în Bulgaria (1956), Ce­hoslovacia (1968) şi în România (1977). În Ungaria şi în Republica Democrată Ger­mană nu au existat instituţii ale cenzurii, dar specialiştii analizează cenzura edi­to­rială şi cea de partid.

Anunțuri

Un interviu in Jurnal de Chisinau

Octombrie 23, 2013

http://ziar.jurnal.md/2013/09/06/%E2%80%9Ecopiii-nu-se-smiorcaie-in-%E2%80%9Ekinderland%E2%80%9D-ii-ajut-sa-uite-de-situatia-lor-dramatica%E2%80%9D/

Interviu cu scriitoarea Liliana Corobca, autoare a romanului „Kinderland”, cel mai bine vândut la Bookfest

– La ediția din 2013 a Târgului de Carte Bookfest, cel mai bine vândut roman editat de Cartea Românească a fost declarat „Kinderland” de Liliana Corobca. Spune-mi, te rog, Liliana, acest nou roman al tău mai poate fi găsit în librarii? Câte autografe ai oferit și cui?

Dacă tocmai a apărut, cu siguranţă mai poate fi găsit în librării. Nu cred însă că în librăriile din Moldova, dar o să ajungă şi în Moldova în curând. Nu am numărat câte autografe am oferit. La lansare am întâlnit prieteni, rude, colegi, dar şi necunoscuţi. Mi-amintesc de o doamnă care, în timp ce scriam autograful, mi-a spus că are o fetiţă de vreo zece ani şi m-a întrebat dacă poate citi şi ea romanul meu.

– „Kinderland” e despre un sat basarabean din care mulți părinți au plecat să muncească în străinătate și mulți copii au rămas singuri. Ce te-a determinat să alegi această temă?

Ca un scriitor exemplar, voi da un răspuns tipic pentru o astfel de întrebare: tema m-a ales pe mine, nu eu pe ea. În principiu, orice roman e un pariu cu tine însuţi. Multe idei de cărţi îţi pot veni în cap, problema e dacă te apuci de subiect şi dacă ai putere, voinţă să îl duci la capăt în mod firesc, fără opinteli. Dacă entuziasmul iniţial nu te părăseşte după primele zece pagini scrise. Am simţit că voi înţelege aceşti copii şi voi avea răbdare să mă joc în locul lor pe paginile romanului. Am fost atentă să nu cad în capcanele şi ispitele pe care acest subiect le presupune.

– Pentru copiii din romanul tău natura le este mama și pământul le e aproape ca un tată. Ai renunțat conștient la urbanitate, pentru a reabilita ruralitatea?

Nu mi-am propus să reabilitez ceva ostentativ. Nu-mi imaginez însă nişte copii singuri la oraş, abandonaţi într-un apartament. Nu cred că o atare situaţie ar fi imposibilă, dar nu îmi sugerează această situaţie nimic pentru roman.