Archive for Aprilie 2011

Proză scurtă cu două animale în rol principal

Aprilie 14, 2011

Ciobanul bătrân a plecat acasă cu tot cu câini pentru o lună şi cel rămas a hotărât să fie adusă javra lui, chiar dacă nu-i deprinsă cu oile, se va descurca. Ce fel de stână fără câine? Şi noul paznic al oilor, deşi stătuse în lanţ până acum, a prins repede meseria. A învăţat să alunge oile rătăcite, să le adune, să latre când era cazul. Din cauza secetei şi a căldurii, oile păşteau la marginea pădurii, unde mai rămăsese ceva iarbă.

Într-o zi auzi un zgomot ciudat la umbra pădurii. O tânără şerpoaică dansa graţios pe creanga unui copac. Se ţinea doar cu vârful cozii de creangă şi sălta nebuneşte în toate părţile. Cu limba scoasă, o privea bravul căţel, dând din coadă de admiraţie. Apoi, când i s-a părut că o să cadă, a schelălăit neliniştit şi a lătrat jucăuş la tulpina copacului. Când l-a zărit, sepoaica s-a ascuns, intimidată. Hai să fim prieteni, i-a propus căinele. Şerpoaica acceptă şi, de atunci, cei doi petreceau mult timp împreună, zbenguindu-se, jucându-se, iubindu-se. Ea adora să-l încolăcească pătimaş, el − să-i lingă corpul strălucitor, mlădios, alunecos.

Într-o noapte, lupii au venit să fure vreo oaie. L-ar fi sfârtecat şi pe căine, de n-ar fi sărit şarpele în ajutor. Ce cîine vrednic eşti, l-a lăudat ciobanul. Ia şi tu o bucată de caş, că meriţi. Câinele a luat caşul şi l-a împărţit cu şerpoaica. Şi ea merita. Când ciobanul a văzut într-o seară şerpoaica şi a vrut s-o ucidă, câinele a prins a lătra năpraznic, chipurile, veniţi la stână, la oi, e primejdie mare. Ciobanul a luat-o la fugă spre oi, uitând de şarpe.

Nedespărţiţi erau.

Luna a trecut repede şi ciobanul cel bătrân s-a întors cu câinii lui. Am să te urmez, i-a zis şerpoaica iubitului ei trist. Un timp, cei doi au vieţuit fericiţi în cuşca dulăului. Într-o zi, când se încălzea la soare, şerpoaica a fost văzută de un copil al stăpânilor.
Un şarpe! Un şarpe vrea să muşte câinele! Au început oamenii să se adune, cu furci şi topoare.

Un ultim sărut, iubitule. Şarpele l-a încolăcit pe cîine, care a deschis larg botul făcându-i loc.
Şarpele lunecă înăuntru, până nu i se mai văzu nici coada. Când căinele a fost îngropat, şarpele din el mai trăia.

Invitatie

Aprilie 10, 2011

ACADEMIA ROMÂNĂ
INSTITUTUL NAŢIONAL PENTRU STUDIUL TOTALITARISMULUI
Centrul de Studii Ruse şi Sovietice

Vă adresează invitaţia de a participa la conferinţa
“ INCURSIUNE ÎN CENZURA SOVIETICĂ (GLAVLIT). 1922-1991”
susţinută de Dr. LILIANA COROBCA, cercetător la Institutul de Istorie şi Teorie Literară “George Călinescu” al Academiei Române

Manifestarea ştiinţifică va avea loc MIERCURI, 13 APRILIE 2011, orele 11.00-13.00, la sediul Institutului Naţional pentru Studiul Totalitarismului, Strada Arhitect Grigore Cerchez nr.16 (lângă Piaţa Dorobanţi, prin Str.Muzeul Zambaccian).
Mai multe informaţii la tel. 230 69 92