Archive for Septembrie 2011

Montaigne

Septembrie 20, 2011

Montaigne, Paris, in fata unei Sorbone

Linguritza lui Miron Kiropol

Septembrie 6, 2011

Paris, 30 iunie 2011. Doamna Gabriela Abaluta a spus ca nu mai ia si lingurita la Bucuresti. Ca si asa s-au adunat prea multe bagaje. Daca vrei ia-o tu. O lingurita de ceai, cu o frunza cu trei puncte pe coada si cu alte broderii. Ne-a dat-o Miron. Ei, pai atunci o iau. Si de cate ori imi beau ceaiul, ma gandesc la Miron Kiropol.

Edenkoben

Septembrie 3, 2011

Cu 10 minute inainte iese Ovidiu Nimigean la usa. Ma ofer sa-i dau umbrela mea, sa ia alta din sala si sa mi-o aduca pe a mea inapoi. Dupa cateva clipe se intoarce Ovidiu cu umbrela mea. O rupe vantul si mai bine fara ea. Coboara curajos prin ploaie. Eu mai astept. Nu ma incanta perspectiva de a sta uda, plouata, pe tot timpul lecturii. Ploaia, intre timp, a mai stat, dar vantul mai sa mai ia pe sus. Lumea se aduna oarecum. Cineva a venit de la Landau. Cand a inceput lectura, a reinceput si ploaia, cu vant, copaci care bateau in geamuri…  Ovidiu mentioneaza ca, daca pe asemenea timp s-a adunat totusi public, inseamna ca e crema iubitorilor de literatura (asa ceva, in orice caz sigur era cuvantul crema). Michael Astner a tradus cu fidelitate , dar fara “crema”. Apoi ne-a spus ca s-a gandit la Ana lui Manole… dar a renuntat la aceasta comparatie.  Si eu ma gandisem tot la Ana, cand trebuia sa ajung cu orice pret in sala noastra de lectura.  Sala impodobita cu pozele lui M. Astner, care a citit si cateva texte potrivite pentru imaginile expuse. S-a vorbit si despre Club 8 de la Iasi. Corina Bernic ne-a prezentat, a pus intrebari, a scos /tras concluzii. Apoi s-a oprit ploaia, ca sa poata lumea pleca. Dar lumea a stat si la supa de rosii, apoi la taclale, apoi unii au ascultat muzica Oanei, adica CD pe care le adusese din Franta si le ducea cuiva in Romania, cadou. Discutii si schimb de adrese cu bursierii de la Edenkoben. Mila Haugova din Slovacia, Kerstin Preiwuss din Germania si Markus Bundi (care a citit textul meu in germana) din Elvetia. A doua zi soare si voie buna. Plimbare prin vii. Cules de mure si pere si nuci. Dar , mai ales, smochine. Si ce tarta cu smochine ne-a facut Claudia! Edenkobenul e tot numai podgorie. Doamnele isi plimba cateii prin vii, ca prin parc. Am intat intr-un castel vechi, mare si cu aspect parasit, asa, ca sa vad cum e inauntru. Un  caine negru, tolanit lenes, m-a convins ca nu era tocmai buna ideea mea si m-am indreptat spre poarta. Repede a iesit un domn care m-a invitat inapoi. Nu m-as fi dat seama ca ati intrat, daca n-as fi zarit cainele dand prietenos – freundlich – din coada. N-am reusit sa vad cum anume a dat cainele din coada , dar de latrat n-a latrat. Deci freundlich. Am iesit cu un vin “lieblich” adica semi-dulce, din 2005. Nu ma pricep la vinuri. Michael Astner mi-a tinut oarecum morala (nemtii nu beau asa ceva). Corina poate sa tina un curs universitar , la cat de bine se pricepe. Asa ca s-a oferit sa-mi cumpere al doilea vin. Uscat, rosu, de Edenkoben. Le-am oferit cu succes publicului de la Krzyzowa-Polonia, unde am avut prezentarea proiectului despre cenzura, dupa doua zile de la lectura cu furtuna. Lieblich-ul nu era deloc dulce. Oricum, nu schimb niciun vin pe mustul lu’ tata.