Archive for the ‘Panorama comunismului în Moldova Sovietică’ Category

Uneori mi se pare că lumea se împarte în noi sfere de influență. Interviu cu Andra Rotaru

decembrie 20, 2019

Liliana Corobca la Târgul de Crte de la Goteborg 2019 © privat

Recent, au apărut volumele Buburuza, de Liliana Corobca (Editura Polirom), Iluzia cristalizării. Comunism, exil, destine, Liliana Corobca în dialog cu Radu Negrescu-Suțu (Editura Corint), Panorama comunismului în Moldova sovietică, Liliana Corobca (editor), Editura Polirom. La 30 de ani de la căderea comunismului, Liliana Corobca dă glas amintirilor: „Cred că era o perioadă tulbure și sigur se auzea câte ceva din țările vecine, la televizor am văzut scene cu Ceaușescu, dar se striga „Ceaușescu și poporul!
În această toamnă se împlinesc 30 de ani de la căderea zidului Berlinului și 30 de ani de la căderea comunismului în România. Aveai 14 ani în 1989. Cum rememorezi anul 1989? Câte știai despre ce se întâmplă în alte părți ale lumii?
30 de ani e o viață de om! Mă uimește trecerea timpului. Mă țin minte la 14 ani, eram o adolescentă studioasă cu ambiții literare, scriam cu seriozitate un roman de dragoste, cu două linii de subiect. Despre zidul Berlinului precis că nu aveam habar, iar ce se întâmpla în alte părți ale lumii știam din ziare, probabil. Îmi aduc aminte că citeam ziare. Copiii mai mari aveau la școală, o dată pe săptămână, o oră de „educație politică”. La clasa mea, mama îmi era diriginte și m-a pus pe mine să conduc această „oră”. Aveam misiunea să vin cu un teanc de ziare și să întreb elevii ce se întâmpla în țară și în străinătate. Aveam un coleg cu un simț al umorului ieșit din comun și, când nimeni nu ne supraveghea, acela ne povestea ceva de râs. Dar cred că frunzăream și ce se scria prin ziare. În timpul perestroikăi, se publicau documente despre crimele comunismului, pe care le citeam pe nerăsuflate. Cred că era chiar anul 1989 când copiii de vârsta mea, pionieri, au fost invitați să intre în rândul comsomoliștilor, următoarea etapă spre comunismul victorios. Eu și întreaga noastră clasă am refuzat „onoarea” ce ni se acorda. La facultate, colegii mei erau comsomoliști. Cred că era o perioadă tulbure și sigur se auzea câte ceva din țările vecine, la televizor am văzut scene cu Ceaușescu, dar se striga „Ceaușescu și poporul!”. Poate erau însă de dinainte de `89? Nu-mi amintesc. Cred că îi aplic anului 1989 privirea mea retrospectivă. Am câteva caiete scrise de mine (jurnale), dar încep din 1990 și nu e nimic despre comunism în ele, nici despre ce se întâmplă în lume.Cum privești prin ochii de adult, acum, anul 1989?
Este anul unor mari transformări istorice. Multe lucruri s-au schimbat în acel an, unele fundamental, altele, mai superficial. Cu trecerea timpului, devine tot mai evident cât de puțin pregătiți am fost pentru schimbare, ce ușor am putut fi manipulați și ce noțiune complexă e libertatea. Mă gândesc la mamele care și-au pierdut fiii în 1989, mă gândesc la toate jertfele în numele libertății și a unor idealuri visate și dorite. Aș vrea ca lumea să se schimbe în bine fără pierderi umane.

În perioada comunismului, multe destine literare au fost distruse în România. Unii scriitori au reușit să emigreze, continuându-și carierele, multe încununate de recunoaștere internațională. În volumul Caiet de cenzor (Editura Polirom, 2017), unul dintre personajele centrale este cenzoriţa Filofteia Moldovean, șefa Biroului Documente Secrete din temuta Direcție Generală a Presei și Tipăriturilor (Cenzura). Cum a luat naștere acest personaj? Cât de dificil a fost să susții dialogul personal cu personajul volumului?
M-am ocupat și de exil și ce am găsit acolo m-a împiedicat să visez a mai pleca. De fapt, cred că puțini au fost „încununați de recunoaștere internațională”, dacă e să ne referim la numărul și la calitatea celor plecați. „Amară e pâinea exilului” și nici cea a emigrației nu e chiar așa de dulce. Dar să revin la întrebarea despre cenzură: dacă e ceva mult prea dificil, nu mă apuc. Aici a fost o provocare din care am vrut să văd cum voi ieși, cum mă voi descurca, ce soluții voi găsi. Nu cred că am mai spus, dar personajul a luat naștere târziu, romanul se scria de zor, iar femeia era o inițială oarecare, fără nume și fără personalitate. Miza cărții nu stătea în această Filofteie. Apoi am găsit recenzii cu interpretări sofisticate despre numele ei. Cam false. Întâmplător, am încurcat listele reale ale cenzorilor (copiam nume de cenzori din documentele mele, unele cu rezonanță fantastică) cu cele pregătite pentru roman (care porneau tot din listele mele, dar erau ușor modificate, ca să nu fie recunoscut vreun personaj real, că noi facem totuși ficțiune). Iar Filofteia, pentru o cenzoriță, mi s-a părut un nume genial. Și Moldovan, de ce nu? Scriu eu ce scriu la roman, chiar termin, chiar îl predau editurii și, la un moment dat, mă uit la indicele de nume din antologia de documente publicate înainte (Instituția cenzurii, 2 vol.). Și ce găsesc acolo? Un cenzor real cu acest nume. Era prea târziu să-l schimb de tot, așa că l-am modificat puțin, am pus o literă pe ici pe colo, în părțile neesențiale. Altfel, simbolic și succint, orice apropiere de cenzură este o apropiere „diabolică” (sau toxică și negativă), ai nevoie de vaccin special și de câțiva îngeri puternici în jur, care să te scoată din turma cenzurilor aromitoare, când te afunzi prea adânc. Mi-am luat asemenea precauții. Apoi trebuie să vezi dacă poți avea mintea limpede și senină, ca să nu judeci. Orice furie, orice răutate este o pierdere, un minus. Acesta este lucrul cel mai greu de atins, să ierți, să fii calm, să scrii cu o anume fericire, indiferent de subiect. Dar când ajungi aici, poți vedea, intui și ceea ce nu scrie, ce nu se vede în documente. Iar cu fantezia mea a mers repede. Apropo, Filofteia nu era șefa de care zici, aceea e alt personaj, care a fugit în străinătate în 1974 (fapt real), reușind să sustragă un caiet de cenzor, document secret (fapt imaginat, pe care binevoiesc eu a i-l atribui).

Cum crezi că ai reacționa dacă ai afla că ai primit interdicție de publicare? Se mai poate repeta trecutul?
Sunt atâtea alte lucruri frumoase și importante de făcut! Nu mă sperie acest gând. Astăzi, altele sunt metodele cenzurii, interdicția aceasta radicală nu dă rezultatele scontate. Plus că internetul face imposibilă o atare măsură punitivă. Textual, trecutul nu se repetă (literă cu literă), dar metodele, unele de-a dreptul primitive, dar eficiente, se folosesc și se vor folosi. Există o atemporală dorință de putere, o atemporală strategie de a instrumentaliza un creator ca să te „cânte” (că ești un aristocrat bogat, că ești un regim politic sau doar un partid oarecare, cu influență). Și când ai această putere, când ai ajuns (cu greu) la ea, apare și atemporala, plictisitoare deja, dorință, de a încremeni într-un post mult dorit pe viață, indiferent dacă meriți sau nu. De obicei, metodele trecutului se reinventează, la fel și cenzura, se adaptează la situație și moment. “Old but gold”, în toate sensurile. Mă refer aici la fricile noastre legate de timpuri crunte. Depinde de noi dacă tăiem craca de sub picioare cu mâna noastră sau așteptăm s-o facă alții, ca să avem pe cine da vina.

Ești expert în domeniul exilului românesc și cercetător la Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc. Cum arată o zi obișnuită a ta?
O zi absolut obișnuită din anul acesta a însemnat să citesc ceva legat de proiectul curent, să răspund unor oameni cu care colaborez, să-mi bifez cine și ce mai are de predat. Am lucrat la un volum colectiv, care a ieșit voluminos. Luni de zile am tot citit, alte luni de zile am făcut indicele de nume și bibliografia, am adus la zi textele, am uniformizat anumite sintagme etc. A urmat un alt proiect, de promovare a volumului care tocmai apăruse. Și această activitate a fost destul de inedită pentru mine. Am descoperit că nu sunt specialist în domeniu, că nu poate un singur om să le facă pe toate, de la întâmpinarea autorilor la aeroport până la decontarea biletelor de tren sau a bonurilor de benzină. Nu am reușit întotdeauna să identific publicul țintă, să-l chem la eveniment etc. Și sunt aici strategii de promovare pe care le intuiesc, dar nu le cunosc. Și nici nu cred că îmi doresc să fac carieră în domeniu. Abia aștept să revin la studiu, la bibliotecă, la scris.

Față în față cu o istorie de multe ori dureroasă, când apar fire necunoscute și cercetările par a nu duce nicăieri, cum decurge procesul de recuperare a adevărurilor?
Întrebarea-i bună. Oficial, „recuperarea” decurge încet, dar sigur. Problema e că, de multe ori, nu ajunge prea departe, înțepenește în statut de studiu științific puțin cunoscut sau document editat într-o revistă de specialitate inaccesibilă. Ca să nu mă refer la alte domenii, ci strict la cenzură: s-a schimbat ceva, de când tot apar cărțile despre cenzură? Dispare cenzura? Ce facem mai departe cu descoperirile noastre? Sau adevărurile stau frumos aranjate într-un dulap bine păzit și speră să iasă la lumină? Cine coordonează tot acest proces de „recuperare”, dacă acceptăm că acesta există totuși? Mă refer la larga audiență, la impunerea „adevărului”. Fiecare are dreptul la punctul lui de vedere în democrația noastră și atunci fiecare crede că poate veni cu propriul adevăr. Altă problemă deja. Aici și eu mă pricep la pus întrebări, mai degrabă decât la răspunsuri.

Recent, a apărut volumul Panorama comunismului în Moldova sovietică (Editura Polirom). Ești editorul acestui volum care reunește 34 de specialiști din Republica Moldova care oferă o perspectivă clară şi coerentă asupra regimului comunist din această țară…
Da, e volumul cu care am fost într-un lung turneu de promovare. A fost o experiență cu totul specială editarea volumului. Între timp, mi-au apărut și alte cărți, pe care mă pregătesc să le lansez: romanul Buburuza și Iluzia cristalizării. Comunism, exil, destine, Liliana Corobca în dialog cu Radu Negrescu-Suțu. Au apărut cam toate în același timp și nu prea reușesc să le acord atenția cuvenită. De scris, le-am scris pe rând, în ultimii doi ani.

Spre ce orizonturi ți se pare că ne îndreptăm?
Și dacă mi-aș pune ochelari de cal, tot nu s-ar arăta un viitor prea roz la orizont. Uneori mi se pare că lumea se împarte în noi sfere de influență, ca în 1939, și tot ce îmi doresc e să trăim în liniște și pace, fără războaie de care nu avem nevoie. În rest, filosofi, demagogi, patrioți și activiști, falși sau adevărați, au existat și vor mai exista. Sper să ne îndreptăm spre orizonturi blânde, poetice și frumoase.

https://blog.goethe.de/dlite/archives/782-Uneori-mi-se-pare-c-lumea-se-imparte-in-noi-sfere-de-influen.html

 

Două evenimente

septembrie 18, 2019

Turneu de promovare: Panorama comunismului în Moldova sovietică, Liliana Corobca (editor)

septembrie 18, 2019

Lansare carte image

 

https://www.polirom.ro/-/turneu-de-promovare-panorama-comunismului-in-moldova-sovietica-liliana-corobca-editor-

 

În perioada 2-30 octombrie 2019, volumul Panorama comunismului în Moldova sovietică, Liliana Corobca (editor), recent apărut la Editura Polirom, va fi lansat în București, Cluj-Napoca, Iași și Galați. Mai jos, programul complet de evenimente.

Liliana Corobca este scriitoare și expert în domeniul exilului românesc și cercetător la IICCMER, din 2014. De asemenea, a editat volume despre cenzura comunistă, exilul literar și bucovinenii deportați în Siberia.

Apariția volumului Panorama comunismului în Moldova sovietică a fost susținută de Radu Preda, președinte executiv IICCMER, care a semnat și prefața acestuia.

Din cuprins:
Basarabia în perioada primei ocupaţii sovietice. Crearea RSSM • Între seceră şi ciocan: schimbări de mentalitate induse de înfometarea populaţiei din RSS Moldovenească (1946‑1947) • Opoziţie şi rezistenţă faţă de puterea sovietică din RSSM • Istoricul din RSS Moldovenească între ştiinţă, politică şi ideologie • Politica editorială • Viaţa teatrală într‑un regim totalitar (1933-1991) • O cronologie a comunismului moldovenesc de la origini pînă la punerea sa în afara legii

„34 de specialişti din Republica Moldova oferă o perspectivă clară şi coerentă asupra regimului comunist din această ţară. Sînt aduse în atenţia cititorilor subiecte din istoria, politica şi cultura Moldovei sovietice, mai puţin sau deloc cunoscute şi cercetate în spaţiul românesc: de la formarea şi evoluţia RASSM, deportările staliniste sau foametea de după cel de-al Doilea Război Mondial la simbolurile de stat ale RSSM, politica naţională, religie, învăţămînt, minorităţi, legislaţie, patrimoniu cultural, dimensiuni ale cotidianului etc. Dacă în 2018 s-a vorbit mult despre ce a unit provinciile româneşti, în 2019, la 30 de ani de la căderea regimului comunist în România, încercăm să aflăm ce ne desparte, întrucît comunismul, prin politicile sale profund şi constant românofobe, a pus un zid înalt şi lung, cît 46 de ani (1945-1991), izolînd şi îndepărtînd România de Basarabia. Deşi vecine şi vorbind aceeaşi limbă, «comunismele» noastre s-au dovedit diferite în foarte multe aspecte, care n-au fost niciodată analizate pînă acum în plan comparativ. Provocare pentru publicul tînăr de ambele părţi ale Prutului, născut în preajma sau după căderea regimului comunist, instrument de lectură pentru specialişti din diverse zone, provocare pentru orice cititor de bună-credinţă care îşi propune să înţeleagă acea perioadă şi acel spaţiu încă aproape exotic.” (Liliana Corobca)

Program de evenimente: Panorama comunismului în Moldova sovietică, Liliana Corobca (editor), Polirom, 2019

Miercuri, 2 octombrie, București

  • ora 18.00, Ambasada Republicii Moldova în București (Aleea Alexandru 40)

Autori invitați:
Ana-Maria Plămădeală
Maria Șleahtițchi
Nicolae Enciu
Vladimir Bulat

Moderator: Liliana Corobca, editorul volumului

Organizatorii evenimentului:
IICCMER, Editura Polirom, Ambasada Republicii Moldova în București

Intrarea se face pe bază de invitație.

Joi, 3 octombrie, București

  • ora 19.00, Serată PEN „Scriitori și intelectuali despre comunism în Republica Moldova” (Calea Victoriei 120)

Invitați:
Maria Șleahtițchi
Ana Maria Plămădeală
Nicolae Enciu
Dumitru Rusu

Amfitrioni: Liliana Corobca, Caius Dobrescu

Moderator: Mircea Dan Duță

Organizatorii evenimentului:
PEN Club România, IICCMER, Editura Polirom.
Partener media: Radio România Cultural

Joi, 17 octombrie, Cluj-Napoca

  • ora 18.00, Book Corner Librarium (Bd. Eroilor 15)

Invitat special: Virgiliu Țârău

Autori invitați:
Ion Gugeac
Pavel Moraru
Ruslan Șevcenco

Moderator: Liliana Corobca

Miercuri, 23 octombrie, Iași

  • ora 11.00, Sala BP Hașdeu, Biblioteca Centrală Universitară „Mihai Eminescu” (Strada Păcurari 4)

Invitați:
Larisa Turea
Lidia Prisac
Liliana Corobca
Octavian Țîcu

Moderator: Dorin Dobrincu

Joi, 24 octombrie, Iași

  • ora 17.30 Librăria „Orest Tafrali” (Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”, Corp A, Bulevardul Carol I 11)

Invitat special: Dorin Dobrincu

Autori invitați:
Larisa Turea
Liliana Rotaru
Lidia Prisac
Octavian Țîcu

Moderator: Liliana Corobca

30 octombrie, Galați

  • ora 17.00, Sala Senatului (Universitatea „Dunărea de Jos” din Galați, Str. Domnească 47)

Autori invitați:
Svetlana Cebotari
Sergiu Musteață
Mariana Țăranu
Liliana Corobca
Ion Valer Xenofontov

Moderator: George Enache

Organizatorii evenimentului: IICCMER, Editura Polirom, Universitatea „Dunărea de Jos” din Galați

A apărut volumul Panorama comunismului în Moldova sovietică cu sprijinul IICCMER

august 22, 2019

București, 22 august 2019. La editura Polirom a apărut, cu sprijinul Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER), volumul Panorama comunismului în Moldova sovietică. 

Liliana Corobca, editorul volumului: „34 de specialiști din Republica Moldova oferă o perspectivă clară și coerentă asupra regimului comunist din această țară. În atenția cititorilor sunt aduse subiecte din istoria, politica și cultura Moldovei sovietice, mai puțin sau deloc cunoscute și cercetate în spațiul românesc. Dacă în 2018 s-a vorbit mult despre ce a unit provinciile românești, în 2019, la 30 de ani de la căderea regimului comunist în România, încercăm să aflăm ce ne desparte, întrucât comunismul, prin politicile sale profund și constant romanofobe, a pus un zid înalt și lung, cât 46 de ani (1945-1991), izolând și îndepărtând România de Basarabia. Deși vecine și vorbind aceeași limbă, comunismelenoastre s-au dovedit diferite în foarte multe aspecte, care nu au mai fost analizate până acum în plan comparativ.”

Radu Preda, președinte executiv IICCMER: „Deficitul istoriografic este la noi potențat de absența unei strategii memoriale. Concret și sugestiv, toate demersurile din ultimii ani ale Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc (IICCMER) de identificare a condițiilor pentru înființarea unui Muzeu Național al Crimelor Comunismului în România s-au lovit fie de indiferență, fie de promisiuni goale. În acest climat nu foarte încurajator, dar explicabil, apariția unui volum precum cel de față este un real motiv de bucurie și reprezintă o încurajare. Am toate motivele așadar să mulțumesc colegei mele de la IICCMER, autorilor, editurii Polirom și, în avans, cititorilor care, sper, ne vor face inclusiv sugestii pentru ediția a doua revizuită și îmbogățită cu eventuale noi contribuții. Înainte de a forja discursuri unioniste, a sosit momentul să ne cunoaștem mai bine pentru a vorbi în cunoștință de cauză” (text extras din Prefața volumului).

Volumul Panorama comunismului în Moldova sovietică este disponibil online și curând în librării. De asemenea, în lunile octombrie – noiembrie, cartea va avea parte de un turneu de promovare în București, Cluj-Napoca, Iași, Galați, Chisinău, cu participarea autorilor din Republica Moldova.

Puteți consulta cuprinsul aici

 

Pentru informaţii suplimentare, vă rugăm să ne contactaţi la adresa de e- mail office@iiccmer.ro sau la numărul de telefon 021 316 7565.

*** Despre IICCMER

Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER) este o structură guvernamentală înfiinţată în 2005 şi aflată în coordonarea Primului Ministru. Rolul său rezidă, înainte de toate, în gestionarea şi analizarea din punct de vedere ştiinţific a perioadei totalitare şi a consecinţelor sale. În al doilea rând, IICCMER sprijină crearea şi implementarea unor instrumente educaţionale cu finalitate memorială, contribuind astfel la articularea contextului în care valorile şi drepturile fundamentale să fie receptate de societatea noastră post-totalitară. Nu în ultimul rând, IICCMER are rolul de a aduna, arhiva şi publica documente referitoare la memoria exilului românesc.

Mai multe detalii despre activitatea IICCMER: http://www.iiccmer.ro/ sau https://www.facebook.com/InstitutuldeInvestigareaCrimelorComunismului.

 

A apărut volumul Panorama comunismului în Moldova sovietică cu sprijinul IICCMER

 

Panorama comunismului în Moldova sovietică

august 22, 2019

 

https://www.polirom.ro/web/polirom/carti/-/carte/7007?fbclid=IwAR1Nd50j285rfYMQO11lhgVz-W88Wp0gC8k8rKP-E1uaqcDUNxYw_ZylPso

În curând

mai 2, 2019

Este posibil ca imaginea să conţină: text

Interviu-avanpremieră cu Dana Pătrănoiu

mai 2, 2019

„Panorama comunismului în Moldova sovietică”, la 30 de ani de la căderea regimului comunist în România

 

Dacă în anul Centenarului Marii Uniri (2018) s-a vorbit mult despre ceea ce a unit toate provinciile românești, anul acesta (2019), la 30 de ani de la căderea regimului comunist în România, încercăm să aflăm, și prin intermediul acestui volum, despre ceea ce ne desparte. Căci anume comunismul, prin politicile sale profund și constant românofobe, a pus un zid înalt și lung, cât 46 de ani (1945-1991), izolând și îndepărtând România de Basarabia. Deși vecine, desi vorbind aceeași limbă, „comunismele” noastre s-au dovedit a fi diferite în foarte multe aspecte, care, în plan comparativ, nu au fost analizate niciodată.