Archive for Decembrie 2011

iarna

Decembrie 22, 2011

iarna

Anunțuri

În multe ţări ale lumii cenzura presei nu s-a schimbat prea mult” (un document din 1971)

Decembrie 10, 2011

Confidenţial

DIRECŢIA IMPORT-EXPORT                

Nr. 65/ 15.I.1971                                         poştă  –  1 particular

 

„WESER KURIER” nr.8 din 11.1.1971

Cotidian politic din Bremen – R.F. a Germaniei

 

INFORMARE

 

Pe pag. 3-a se publică sub semnătura lui Anthony Plaid următorul articol intitulat „Botniţa continuă să fie strâns legată. În multe ţări ale lumii cenzura presei nu s-a schimbat prea mult”. Redăm articolul în traducere integrală :

„Aspectul în general sumbru al cenzurii presei aproape că nu s-a schimbat în decursul anilor. În multe ţări din Est şi Vest colecţionarea, transmiterea şi difuzarea ştirilor şi comentariilor este încă supusă unor serioase îngrădiri. Cenzura îmbracă diverse forme, de la reţinerea cu bună ştiinţă a informaţiilor de către autorităţi şi organele administrative – metodă practicată şi de către unele ţări având o tradiţională libertate a presei – până la existenţa unor funcţionari speciali de cenzură cu creion chimic şi având funcţii de răspundere.

Uniunea Sovietică respectă regula valabilă de pa timpul lai Hruşciov,   după care precenzura directă, – controlul manuscriselor corespondenţilor străini inaintea transmiterii –a fost sistată. A rămas cenzura ulterioară, analiza minuţioasă a materialor scrisa de corespondenţii din Moscova apărute în presa străină. Sesizarea repetată a unor chestiuni neplăcute duce, ca şi până acum, la expulzare. În ultimul an au trebuit să părăsească ţara trei americani.

Presa poloneză pare să fi devenit mai concesivă faţă de critică în urma evenimentelor din decembrie. Totuşi ziariş­tii străini se pot aştepta şi pe mai departe la ridicarea mandatului de acreditare. Guvernul cehoslovac a strâns şi mai tare şuruburile în anul care a trecut, presa ţării a devenit şi mai unilaterală, iar emiterea sau prelungirea vizelor pentru ziariştii străini se manevrează şi mai arbitrar. În Ungaria există totuşi unele concesii. La congresul partidului din Budapesta au fost acreditaţi numeroşi corespondenţi străini.

La începutul lui decembrie s-a iscat o nelinişte serioasă în rândul corespondenţilor străini din Grecia, când s-a creat impresia că pedepsele valabile până acum doar pentru ziariştii greci – închisoare până la un an, precum şi serioase amenzi – vor fi aplicate şi publiciştilor străini în cazul publicării unor informaţii ‘false’ care ar zdruncina încrede­rea populaţiei. Guvernul a dezminţit în mod energic această măsură. În Spania ca şi în Portugalia presa este supusă unei ‘autocenzuri’. Publicarea unor ştiri şi comentarii supărătoare din punct de vedere politic pot avea ca rezultat arestarea sau amendarea editorului.

În Vietnamul de Sud cenzura presei s-a suspendat acum un an. Critica împotriva regimului de la Saigon sau a americanilor se pedepseşte şi pe mai departe cu interdicţii, confiscări şi pedepse. La Formosa domină ca şi până acum o strictă ‘autocenzură’. Redactorii trebuie să ştie ce au voie să publice în interesul statului şi ce nu. Unii corespondenţi străini din Taipeh relatează că li se interceptează convor­birile telefonice şi li se deschide corespondenţa.

Guvernul indian l-a expulzat în august pe corespon­dentul BBC-ului, deoarece BBC-ul a transmis la posturile sale de televiziune un film despre sărăcia din India care, după părerea celor de la New-Delhi, a fost ‘prea unilateral’. În anul precedent guvernul unional a introdus acreditarea şi în rândul jurnaliştilor hinduşi care colaborau la agenţiile străine de informaţii cu sediul în India.

În Indonezia cenzura ştirilor pentru străinătate s-a stabilit în cursul anului 1970, însă pentru materialele din afară a rămas şi pe mai departe foarte strictă.

 

Supraveghere ‘oarbă’

Aproape neschimbată a rămas cenzura strictă în cele mai multe ţări ale Orientului Apropiat. Principalul sediu al corespondenţilor străini a rămas la Beirut, unde există cele mai îngăduitoare limite. În Egipt telegramele de presă pentru străinătate sîut supuse unei ‘cenzuri oarbe’. Aceasta însemnă că corespondentul respectiv nu ştie ce părţi ale materialului său au foat şterse, sau dacă materialul a fost sau nu transmis. O schimbare a intervenit la ştirile transmise prin telefon. Înainte acestea se interceptau şi erau întrerupte de cenzură când se dicta un material interzis. Acum manuscrisele se dau anticipat cenzurii în vederea aprobării. Este interzisă orice modificare a textului cenzurat.

În Israel există în continuare o cenzură militară strictă şi, datorită stării critice existente sunt puţine speranţe ca restricţiile la adresa jurnaliştilor să fie ridicate. Stiri detailate din Maroc, Algeria sau Tunisia nu mai sunt supuse cenzurii. Corespondenţilor străini li se refuză câteodată viza de intrare în ţară, totuşi expulzările sunt foarte rare. Presa din Sudan a fost naţionalizată la 26 august 1970. În Etiopia corespondenţii străini care relatează aspecte negative despre ţară, sunt citaţi la faţa ministrului de in­formaţii.

De la terminarea războiului civil din Nigeria, aici nu nai există practic nici un fel de cenzură. Situaţia este asemănătoare în majoritatea ţărilor Africii de Vest. În timpul recentei crize, Guineea nu a aprobat intrarea în ţară a niciunui jurnalist străin. În Kongo-Kinshasa se controlează direct sau indirect orice sursă indigenă de informaţii. Relatările corespondenţilor străini din ţară se controlează cu grijă. Dacă li se aduc obiecţii critice, autorul lor trebuie să-şi facă bagajele.

Kenia a expulzaţi trei ziarişti europeni, care lucrau la ziarele din ţară. Iar în Zambia au fost arestaţi 16 cores­pondenţi străini în preajma conferinţei ţărilor neangajate. În Africa de Sud nu există cenzură, totuşi vizele de intrare şi autorizaţiile de şedere în ţară se află sub un control sever. Nici Rhodesia nu cunoaşte cenzura, cu toate acestea unui număr serios de ziarişti indigeni li s-a interzis practicarea meseriei.

 

Slabe consolări.

Institutul Presei Internaţionale (IPI) a stabilit, privind situaţia Americii Latine, că libertatea presei are de suferit de pe urma atacurilor extremismului de dreapta şi de stânga. În Argentina situaţia s-a ameliorat simţitor de la preluarea de către Levingston în iunie anul trecut a funcţiei de preşedinte al statului. Asociaţia redactorilor de ziare care a declarat în martie că ‘în Argentina nu există libertatea presei’, a observat în august o ameliorare simţi­toare.

În Uruguay au fost interzise mult timp referirile la activitatea celor din organizaţia Tupamaros. Diverse cotidiene au fost din cauza nerespectării acestor restricţii suspendate pentru o vreme. Supravegherea strictă a respectării ‘legii despre libertatea presei’ emisă la 30 decembrie 1969 a dus la o reducere a comentariilor critice la adresa guvernului.

În presa braziliană există o îmbinare a autocenzurii cu ‘directivele’ trasate de guvern. De exemplu, sunt interzise relatări despre acte teroriste, arestarea unor persoane mili­tare şi comentarii despre clerici controversaţi. Oficial nu există o cenzură pentru corespondenţii străini. Totuşi aceşti jurnalişti se văd tot mai mult expuşi presiunii autorităţilor. Iar unii dintre ei au fost chemaţi să ‘explice’ existenţa unor materiale interzise de regimul militar. François Pelou, şeful biroului agenţiei franceze AFP a fost expulzat din ţară, deoarece a publicat o listă a unor deţinuţi care trebuia eliberaţi la schimbul consulului elveţian răpit, Bucher.”

Scris în 3 ex.

Redactat I.

Stănescu I.

Raduleseu S.

dact.na

15.1.1971

                                                                      [ANIC, CPT, 48.1971, ff. 80-84]

 

 

Acest document va fi publicat in volumul „Institutia cenzurii comuniste in Romania”. Documente. vol. 1 (structura, atributii, activitati).