Archive for the ‘cenzura comunista’ Category

Uneori mi se pare că lumea se împarte în noi sfere de influență. Interviu cu Andra Rotaru

decembrie 20, 2019

Liliana Corobca la Târgul de Crte de la Goteborg 2019 © privat

Recent, au apărut volumele Buburuza, de Liliana Corobca (Editura Polirom), Iluzia cristalizării. Comunism, exil, destine, Liliana Corobca în dialog cu Radu Negrescu-Suțu (Editura Corint), Panorama comunismului în Moldova sovietică, Liliana Corobca (editor), Editura Polirom. La 30 de ani de la căderea comunismului, Liliana Corobca dă glas amintirilor: „Cred că era o perioadă tulbure și sigur se auzea câte ceva din țările vecine, la televizor am văzut scene cu Ceaușescu, dar se striga „Ceaușescu și poporul!
În această toamnă se împlinesc 30 de ani de la căderea zidului Berlinului și 30 de ani de la căderea comunismului în România. Aveai 14 ani în 1989. Cum rememorezi anul 1989? Câte știai despre ce se întâmplă în alte părți ale lumii?
30 de ani e o viață de om! Mă uimește trecerea timpului. Mă țin minte la 14 ani, eram o adolescentă studioasă cu ambiții literare, scriam cu seriozitate un roman de dragoste, cu două linii de subiect. Despre zidul Berlinului precis că nu aveam habar, iar ce se întâmpla în alte părți ale lumii știam din ziare, probabil. Îmi aduc aminte că citeam ziare. Copiii mai mari aveau la școală, o dată pe săptămână, o oră de „educație politică”. La clasa mea, mama îmi era diriginte și m-a pus pe mine să conduc această „oră”. Aveam misiunea să vin cu un teanc de ziare și să întreb elevii ce se întâmpla în țară și în străinătate. Aveam un coleg cu un simț al umorului ieșit din comun și, când nimeni nu ne supraveghea, acela ne povestea ceva de râs. Dar cred că frunzăream și ce se scria prin ziare. În timpul perestroikăi, se publicau documente despre crimele comunismului, pe care le citeam pe nerăsuflate. Cred că era chiar anul 1989 când copiii de vârsta mea, pionieri, au fost invitați să intre în rândul comsomoliștilor, următoarea etapă spre comunismul victorios. Eu și întreaga noastră clasă am refuzat „onoarea” ce ni se acorda. La facultate, colegii mei erau comsomoliști. Cred că era o perioadă tulbure și sigur se auzea câte ceva din țările vecine, la televizor am văzut scene cu Ceaușescu, dar se striga „Ceaușescu și poporul!”. Poate erau însă de dinainte de `89? Nu-mi amintesc. Cred că îi aplic anului 1989 privirea mea retrospectivă. Am câteva caiete scrise de mine (jurnale), dar încep din 1990 și nu e nimic despre comunism în ele, nici despre ce se întâmplă în lume.Cum privești prin ochii de adult, acum, anul 1989?
Este anul unor mari transformări istorice. Multe lucruri s-au schimbat în acel an, unele fundamental, altele, mai superficial. Cu trecerea timpului, devine tot mai evident cât de puțin pregătiți am fost pentru schimbare, ce ușor am putut fi manipulați și ce noțiune complexă e libertatea. Mă gândesc la mamele care și-au pierdut fiii în 1989, mă gândesc la toate jertfele în numele libertății și a unor idealuri visate și dorite. Aș vrea ca lumea să se schimbe în bine fără pierderi umane.

În perioada comunismului, multe destine literare au fost distruse în România. Unii scriitori au reușit să emigreze, continuându-și carierele, multe încununate de recunoaștere internațională. În volumul Caiet de cenzor (Editura Polirom, 2017), unul dintre personajele centrale este cenzoriţa Filofteia Moldovean, șefa Biroului Documente Secrete din temuta Direcție Generală a Presei și Tipăriturilor (Cenzura). Cum a luat naștere acest personaj? Cât de dificil a fost să susții dialogul personal cu personajul volumului?
M-am ocupat și de exil și ce am găsit acolo m-a împiedicat să visez a mai pleca. De fapt, cred că puțini au fost „încununați de recunoaștere internațională”, dacă e să ne referim la numărul și la calitatea celor plecați. „Amară e pâinea exilului” și nici cea a emigrației nu e chiar așa de dulce. Dar să revin la întrebarea despre cenzură: dacă e ceva mult prea dificil, nu mă apuc. Aici a fost o provocare din care am vrut să văd cum voi ieși, cum mă voi descurca, ce soluții voi găsi. Nu cred că am mai spus, dar personajul a luat naștere târziu, romanul se scria de zor, iar femeia era o inițială oarecare, fără nume și fără personalitate. Miza cărții nu stătea în această Filofteie. Apoi am găsit recenzii cu interpretări sofisticate despre numele ei. Cam false. Întâmplător, am încurcat listele reale ale cenzorilor (copiam nume de cenzori din documentele mele, unele cu rezonanță fantastică) cu cele pregătite pentru roman (care porneau tot din listele mele, dar erau ușor modificate, ca să nu fie recunoscut vreun personaj real, că noi facem totuși ficțiune). Iar Filofteia, pentru o cenzoriță, mi s-a părut un nume genial. Și Moldovan, de ce nu? Scriu eu ce scriu la roman, chiar termin, chiar îl predau editurii și, la un moment dat, mă uit la indicele de nume din antologia de documente publicate înainte (Instituția cenzurii, 2 vol.). Și ce găsesc acolo? Un cenzor real cu acest nume. Era prea târziu să-l schimb de tot, așa că l-am modificat puțin, am pus o literă pe ici pe colo, în părțile neesențiale. Altfel, simbolic și succint, orice apropiere de cenzură este o apropiere „diabolică” (sau toxică și negativă), ai nevoie de vaccin special și de câțiva îngeri puternici în jur, care să te scoată din turma cenzurilor aromitoare, când te afunzi prea adânc. Mi-am luat asemenea precauții. Apoi trebuie să vezi dacă poți avea mintea limpede și senină, ca să nu judeci. Orice furie, orice răutate este o pierdere, un minus. Acesta este lucrul cel mai greu de atins, să ierți, să fii calm, să scrii cu o anume fericire, indiferent de subiect. Dar când ajungi aici, poți vedea, intui și ceea ce nu scrie, ce nu se vede în documente. Iar cu fantezia mea a mers repede. Apropo, Filofteia nu era șefa de care zici, aceea e alt personaj, care a fugit în străinătate în 1974 (fapt real), reușind să sustragă un caiet de cenzor, document secret (fapt imaginat, pe care binevoiesc eu a i-l atribui).

Cum crezi că ai reacționa dacă ai afla că ai primit interdicție de publicare? Se mai poate repeta trecutul?
Sunt atâtea alte lucruri frumoase și importante de făcut! Nu mă sperie acest gând. Astăzi, altele sunt metodele cenzurii, interdicția aceasta radicală nu dă rezultatele scontate. Plus că internetul face imposibilă o atare măsură punitivă. Textual, trecutul nu se repetă (literă cu literă), dar metodele, unele de-a dreptul primitive, dar eficiente, se folosesc și se vor folosi. Există o atemporală dorință de putere, o atemporală strategie de a instrumentaliza un creator ca să te „cânte” (că ești un aristocrat bogat, că ești un regim politic sau doar un partid oarecare, cu influență). Și când ai această putere, când ai ajuns (cu greu) la ea, apare și atemporala, plictisitoare deja, dorință, de a încremeni într-un post mult dorit pe viață, indiferent dacă meriți sau nu. De obicei, metodele trecutului se reinventează, la fel și cenzura, se adaptează la situație și moment. “Old but gold”, în toate sensurile. Mă refer aici la fricile noastre legate de timpuri crunte. Depinde de noi dacă tăiem craca de sub picioare cu mâna noastră sau așteptăm s-o facă alții, ca să avem pe cine da vina.

Ești expert în domeniul exilului românesc și cercetător la Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc. Cum arată o zi obișnuită a ta?
O zi absolut obișnuită din anul acesta a însemnat să citesc ceva legat de proiectul curent, să răspund unor oameni cu care colaborez, să-mi bifez cine și ce mai are de predat. Am lucrat la un volum colectiv, care a ieșit voluminos. Luni de zile am tot citit, alte luni de zile am făcut indicele de nume și bibliografia, am adus la zi textele, am uniformizat anumite sintagme etc. A urmat un alt proiect, de promovare a volumului care tocmai apăruse. Și această activitate a fost destul de inedită pentru mine. Am descoperit că nu sunt specialist în domeniu, că nu poate un singur om să le facă pe toate, de la întâmpinarea autorilor la aeroport până la decontarea biletelor de tren sau a bonurilor de benzină. Nu am reușit întotdeauna să identific publicul țintă, să-l chem la eveniment etc. Și sunt aici strategii de promovare pe care le intuiesc, dar nu le cunosc. Și nici nu cred că îmi doresc să fac carieră în domeniu. Abia aștept să revin la studiu, la bibliotecă, la scris.

Față în față cu o istorie de multe ori dureroasă, când apar fire necunoscute și cercetările par a nu duce nicăieri, cum decurge procesul de recuperare a adevărurilor?
Întrebarea-i bună. Oficial, „recuperarea” decurge încet, dar sigur. Problema e că, de multe ori, nu ajunge prea departe, înțepenește în statut de studiu științific puțin cunoscut sau document editat într-o revistă de specialitate inaccesibilă. Ca să nu mă refer la alte domenii, ci strict la cenzură: s-a schimbat ceva, de când tot apar cărțile despre cenzură? Dispare cenzura? Ce facem mai departe cu descoperirile noastre? Sau adevărurile stau frumos aranjate într-un dulap bine păzit și speră să iasă la lumină? Cine coordonează tot acest proces de „recuperare”, dacă acceptăm că acesta există totuși? Mă refer la larga audiență, la impunerea „adevărului”. Fiecare are dreptul la punctul lui de vedere în democrația noastră și atunci fiecare crede că poate veni cu propriul adevăr. Altă problemă deja. Aici și eu mă pricep la pus întrebări, mai degrabă decât la răspunsuri.

Recent, a apărut volumul Panorama comunismului în Moldova sovietică (Editura Polirom). Ești editorul acestui volum care reunește 34 de specialiști din Republica Moldova care oferă o perspectivă clară şi coerentă asupra regimului comunist din această țară…
Da, e volumul cu care am fost într-un lung turneu de promovare. A fost o experiență cu totul specială editarea volumului. Între timp, mi-au apărut și alte cărți, pe care mă pregătesc să le lansez: romanul Buburuza și Iluzia cristalizării. Comunism, exil, destine, Liliana Corobca în dialog cu Radu Negrescu-Suțu. Au apărut cam toate în același timp și nu prea reușesc să le acord atenția cuvenită. De scris, le-am scris pe rând, în ultimii doi ani.

Spre ce orizonturi ți se pare că ne îndreptăm?
Și dacă mi-aș pune ochelari de cal, tot nu s-ar arăta un viitor prea roz la orizont. Uneori mi se pare că lumea se împarte în noi sfere de influență, ca în 1939, și tot ce îmi doresc e să trăim în liniște și pace, fără războaie de care nu avem nevoie. În rest, filosofi, demagogi, patrioți și activiști, falși sau adevărați, au existat și vor mai exista. Sper să ne îndreptăm spre orizonturi blânde, poetice și frumoase.

https://blog.goethe.de/dlite/archives/782-Uneori-mi-se-pare-c-lumea-se-imparte-in-noi-sfere-de-influen.html

 

Bokmässan Göteborg/ Târgul de carte de la Göteborg, 2019

septembrie 29, 2019

 

 

Este posibil ca imaginea să conţină: 1 persoană, stând jos şi interior

 

Prezentarea de la standul EUNIC.

 

Este posibil ca imaginea să conţină: unul sau mai mulţi oameni

On dealing with the past (förflutna, în suedeză =trecut).  Alături de Ana Luísa Amaral (scriitoare, traducătoare, profesoară din Portugalia), Edurne Portela (istoric, eseist, prozator din Spania), discutând despre tot felul de cenzuri. Moderatorul evenimentului, Jesper Bengtsson, președintele PEN Suedia, ne-a propus pentru discuție următoarele teme:
„The list of European writers who have written about oppression and limited freedom of expression is long. But what does the experience from their writing say about how we deal with oppression of freedom of speech today? How can the present-day reader best use experiences from the past in order to attain media consciousness? Does the past really differ that much from the present? And, more importantly, what is the actual relationship between writing and censorship? How does writers deal with censorship? Can censorship even be used as a trigger for creativity? Is there a difference to write in exile?”

Liliana Corobca, invitată la Tîrgul de carte de la Göteborg, Suedia, ediția 2019

septembrie 29, 2019

 

Lansare carte image

https://www.polirom.ro/-/liliana-corobca-invitata-la-tirgul-de-carte-de-la-goteborg-suedia-editia-2019

Liliana Corobca, invitată la Tîrgul de carte de la Göteborg, Suedia, ediția 2019

 

În perioada 26-29 septembrie 2019, va avea loc Tîrgul de Carte de la Göteborg, Suedia, cel mai important festival literar din Scandinavia. Ediţia din acest an are ca teme principale Coreea de Sud, egalitatea de gen și alfabetizarea media și informatică, ce vor fi reflectate în cadrul unor evenimente culturale, literare și vizuale.

Liliana Corobca se numără printre invitații acestei ediții. Scriitoarea va participa joi, 26 septembrie, începînd cu ora 16.00, la un seminar cu titlul On dealing with the past, alături de Edurne Portela (Spania) și Ana Luísa Amaral (Portugalia). Evenimentul va fi moderat de Jesper Bengtsson, președintele PEN Suedia. Liliana Corobca va vorbi despre fenomenul cenzurii în perioada comunistă, pornind de la romanul Caiet de cenzor, apărut la Editura Polirom, în Colecția Ego.Proză, în 2017.

 

Caiet de cenzor are ca punct de plecare corespondenţa fictivă dintre autoare şi şefa Biroului Documente Secrete din temuta Direcţie Generală a Presei şi Tipăriturilor (Cenzura), care în anii ’70 mergea personal la fabrica de hîrtie să ateste arderea sau tocarea caietelor de cenzori (considerate secrete de stat) şi care, înainte să fugă din ţară în 1974, a sustras unul dintre aceste caiete. Acum, după patruzeci de ani, îl pune la dispoziţia cercetătoarei. Întreaga activitate a unui cenzor – meserie ingrată, despre care era interzis să vorbeşti – este rezumată în acest caiet-jurnal, ce dezvăluie nu doar structurile instituţiei cenzurii, ci şi viaţa de culise, cu frămîntările, revoltele şi culpabilizările celor care decideau soarta cărţilor. Sînt doar cinci luni din viaţa cenzoriţei Filofteia Moldovean, dar atît de dense, încît ne dau imaginea aproape completă a acestei instituţii misterioase. De profesie cititori şi vînători de greşeli ideologice, asaltaţi de sute de manuscrise, de termene drastice de predare şi sancţiuni ameninţătoare, cenzorii îşi pierd identitatea şi, măcinaţi adesea de nevroze şi alte boli, îşi caută vindecarea inclusiv prin scris. „Operele” lor – caietele de cenzor –, autocenzurate sau nu, trebuiau obligatoriu să dispară. Nu s-a păstrat niciun asemenea document în arhive, încît Caietul de cenzor al Lilianei Corobca este reconstituit din cenuşa tuturor la un loc.

 

Liliana Corobca (n. 1975, Republica Moldova), cercetător științific la Institutul de Istorie și Teorie Literară „G. Călinescu” din București (2002-2011), editor, expert în domeniul exilului românesc și cercetător la IICCMER (din 2014). Doctor în litere la Universitatea din București (2001), burse de cercetare și rezidențe de creație în Germania, Austria, Franța, Polonia. A publicat romanele Un an în Paradis (2005), Kinderland (2013), Imperiul fetelor bătrîne (2015), Caiet de cenzor (2017), Capătul drumului (2018) și a editat volume despre cenzura comunistă, exilul literar, bucovinenii deportați în Siberia.

Unde va fi capătul drumului? Liliana Corobca la Iași (lansare de carte)

decembrie 12, 2018

https://filme-carti.ro/stiri/editorial/unde-va-fi-capatul-drumului-liliana-corobca-la-iasi-lansare-de-carte-75772/?fbclid=IwAR22Ci77q3uK8jfXFVJPrdb8AT-GWAcQLsZMcJHjpUVIxakteYOi8tmJeKg

Fotografia postată de Liliana Corobca.

 

Fotografia postată de Liliana Corobca.

 

Fotografia postată de Liliana Corobca.

 

 

Lansare la Iași

noiembrie 24, 2018

Toți cenzorii regelui. Despre exil și cenzură.

decembrie 19, 2017

Două mesaje la Simpozionul Mișcarea Paul Goma -40 de ani

octombrie 4, 2017

 

 

Am avut onoarea, ieri, la Simpozion, de a transmite două minunate mesaje, pe care le reproduc și aici:

I

           Stimați prieteni ai lui Paul Goma,

 

Deși nu suntem prezenți fizic alături de Dumneavoastră, vă transmitem felicitări și calde mulțumiri pentru organizarea unui Simpozion în onoarea ilustrului nostru compatriot, al pământeanului  nostru Paul Goma.

Acest eveniment este unul din puținele gesturi de exprimare a prețuirii pe care i-o datorăm marelui scriitor și luptător anticomunist, care ne-a dus cu demnitate numele în lume și a fost decenii al rând cel mai vertical și mai onorabil purtător de cuvânt a idealurilor noastre de libertate și adevăr.

Paul Goma este o personalitate modelatoare. Demnitatea cu care a înfruntat dictatura face din el o instanţă supremă de conştiinţă şi de morală. Ideile lui călăuzitoare au fost neuitarea şi exprimarea răspicată a adevărului. Memoriile, scrisorile, jurnalele, articolele de presă şi studiile sale istorice și chiar romanele sale, produse ale ficţiunii artistice, sunt unice în sine prin adevărul spus tranşant, fără nici un fel de cedări.

Opera lui Paul Goma, dramatică și plină de zbucium, ilustrează tragica istorie a Basarabiei aflate mereu „sub vremi”, reprezintă în esența ei umană și în latura cuprinderii istorice o radiografie artistică profundă și originală a destinului desțăratului, a omului fără așezare rupt cu brutalitate de baștină și silit a suporta vitregiile și ingratitudinea unui perpetuu refugiu. E destinul pe care personajele romanelor sale, aidoma autorului lor, l-au împărțit cu sute de mii de români basarabeni și cu milioane de cetățeni ai altor țări ale Europei, fracturate ori dezmembrate în urma încheierii, la 23 august 1939, a pactului dintre cele două mari totalitarisme ale momentului, comunismul și nazismul.

Îi urăm, iubitului nostru pământean, cu drag și prețuire, La mulți ani! Iar Dumneavoastră succese în desfășurarea Simpozionului!

                     Andrei Țurcanu, Aliona Grati, Nina Corcinschi, Ecaterina Deleu

 

II

Cu ocazia comemorării a patru decenii de la Mişcarea Goma din anul ,,Cutremurului oamenilor’’ şi al conştiinţelor, cei cinci membri ai Grupului CANAL 77, semnatari ai Scrisorii lui Paul Goma şi condamnaţi la un an de muncă silnică la Canal, îşi exprimă încă o dată gratitudinea faţă de exemplul pe care l-a dat atunci acţiunea curajosului scriitor şi opozant.

 

Aceştia am fost: Dan Niţă, Raymond Păunescu, Nicolae Windisch, Ion Marinescu şi eu, Radu Negrescu-Suţu, ultimul supravieţuitor al acestui grup. I-am rămas cu toţii profund recunoscători toată viaţa, atât noi cât şi familiile noastre.

 

Graţie acţiunii şi determinării sale, românii au redescoperit în acel an demnitatea de Om, noţiune pierdută în comunism, vindecându-se de frică. Ogorul semănat de Goma dăduse roade-n toată ţara.

 

Astăzi, la împlinirea venerabilei vârste de 82 de ani, îi exprimăm încă o dată întreaga gratitudine, aducându-i omagiul nostru şi urându-i din inimă, cu afectuoasă prietenie şi respectuoasă admiraţie:

 

LA MULȚI ANI, PAUL GOMA !

 

Radu Negrescu-Suţu, Paris,

Gabriela Niţă, Los Angeles,

2 octombrie 2017

****

Îi mulțumesc lui Oleg Brega pentru înregistrarea video.

AUTOAREA LUNII MARTIE LA LIBRIS.RO. CĂRȚI CU AUTOGRAF ȘI 20% REDUCERE!

martie 9, 2017

Liliana Corobca

https://www.bookuria.info/liliana-corobca-autoarea-lunii-martie-carti-cu-autograf-si-20-reducere/

http://blog.libris.ro/2017/03/08/autorul-lunii-martie-liliana-corobca/

LIBRIS.RO: Ce le putem transmite tinerilor care nu citesc, şi nu numai tinerilor, pentru a-i face să prindă drag de carte, de lectură?

LILIANA COROBCA: Mai devreme sau mai târziu, omul va descoperi cartea ca simbol triumfător al umanității sale. Și scrisul, și cititul îl apropie de om de Divinitate, de Dumnezeu, chiar și atunci când drumul spre el e înconjurat de ispite diabolice. Pentru că toți murim, va trebui toți să punem mâna pe carte, ca să murim oameni, nu animale.

LIBRIS.RO: Cum vedeţi autorii români în contextul literaturii universale?

LILIANA COROBCA: Depinde cât de larg e acest context. Dacă noi am auzit doar de Homer, Dante, Tolstoi, Balzac, Thomas Mann, atunci ni se va părea că nu e loc în acest canon sever și pentru scriitorii români. Dacă însă vom înainta și vom săpa mai adânc, atunci vom vedea că fiecare epocă literară a fiecărei țări are scriitori demni de a fi incluși în cel mai pretențios canon universal. Astăzi, expresia „contextul literaturii universale” mi se pare depășită.

LIBRIS.RO: Ce autori români aveți în bibliotecă? Ce autori români vă place să citiți?

LILIANA COROBCA: Teza mea de doctorat a fost despre  personajul în romanul interbelic, am deci mult roman interbelic, apoi m-am ocupat de exil, am tot felul de volume ale scriitorilor din exil, necunoscuți publicului larg, apoi primesc cărți de la amici, prieteni scriitori, apoi am câțiva poeți poeți români de care am fost îndrăgostită, la un moment dat, am autori pe care mi-i cumpăr eu.

LIBRIS.RO: Ce s-a schimbat, din punct de vedere cultural, în România, în ultimii 25 de ani?

LILIANA COROBCA: Nu m-am născut în România și mi-ar fi greu să fac niște comparații. Pot spune ce mi-ar plăcea să se schimbe. Am avut multe lecturi de autor în Austria și Germania. Visez și sper ca interesul pentru lectură al publicului român să se apropie de cel al nemților și austriecilor. Visez ca autorii să poată trăi din scrisul lor.

Caiet de cenzor – în curând

ianuarie 16, 2017

caiet-de-cenzor

 

„Punctul zero al cenzurii! Când autorul se cenzurează, uscat, corect, previzibil, iar cenzorul se poetizează, se literaturizează, când autorul devine cenzor, iar cenzorul – poet. Consensul și complicitatea sunt totale, poetul e tot mai mult cenzor, tragic, inevitabil, simte ca un cenzor, intră în pielea cenzorului, gândește precum un cenzor, își scoate replicile, versurile, cuvintele, pe care un cenzor potențial sau imaginar, care-i populează tot mai intens ființa, le-ar fi putut tăia din cartea lui. Disciplinat, sever, încruntat. Și cenzorul, tot mai îndrăgostit, tot mai pătruns de frumusețea cuvintelor, îngenunchind în fața geniului, admirând frumusețea imaginii, mângâind opera. Rolurile se inversează. Cenzura nu mai este cenzură, literatură nu-i literatură.

Undeva, la mijlocul râului, cele două cununițe se întâlnesc, se îmbrățișează și curg pe râu împreună. Spre iad sau spre rai.”

Traversând comunismul. Convieţuire, conformism, compromis

decembrie 21, 2016

Anuarul IICCMER volumul XI

https://www.iiccr.ro/aparut-volumul-xi-al-anuarului-iiccmer-traversand-comunismul-convietuire-conformism-compromis/

 

La editura Polirom a fost publicat cel mai recent număr al anuarului Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER), Traversând comunismul. Convieţuire, conformism, compromis, Volumul XI, 2016, coordonat de Lucian Vasile, Constantin Vasilescu şi Alina Urs.   

„Acest al unsprezecelea anuar al IICCMER îşi propune să decodifice o serie de instantanee din lungul lanţ cauză‑efect asociat încercărilor unor instituţii, grupuri umane sau indivizi de a ajunge la o înţelegere cu sistemul. Deşi dedicat formelor de colaborare cu regimul, demersul nostru editorial nu se doreşte a fi un instrument al blamării, ci o căutare a nucleului raţional despre care făcea vorbire Ernst Nolte şi care a determinat o conlucrare, variată ca intensitate, cu un regim criminal.” Alina Urs (editor)

Cuprins:

Prezentarea autorilor

Cuvânt‑înainte (Alina Urs)

Partea I

Ideologie şi profesie

Profilul cenzorilor din Direcţia Generală pentru Presă şi Tipărituri (Liliana Corobca)

Funcţia politică a literaturii studiate în şcoală (1948‑1989)(Dr. Cosmina Cristescu, Dr. Cristina Pipoş)

Forme şi instrumente de control politico‑ideologic al istoriografiei în România comunistă (1971‑1989) (Ionuţ Mircea Marcu)

Abandonul eticii medicale: psihiatrie şi represiune politică în România epocii Ceauşescu (Iuliana Cindrea)

Partea a II‑a

Studii de caz

Nicoleta Valeria‑Grossu în slujba Serviciului Special de Informaţii şi a Securităţii. Reconsiderări biografice (Andreea Iustina Tuzu)

Legendă şi dilemă istorică. Biografia agentului dublu Mihail Ţanţu (Lucian Vasile)

Împovăratul drum al delaţiunii sau apăsătoarea biografie a unui intelectual:Paul „Popescu” Găleşanu (Constantin Vasilescu)

Strategii de supravieţuire culturală. Activitatea publicistică a foştilor deţinuţi politici în ziarul Glasul Patriei, între propagandă şi colaboraţionism (Dragoş Ursu)

Dinspre monument spre accident. Strategiile spusului şi ale nespusuluiîn publicistica literară a lui G. Călinescu în timpul regimului Dej (Ruxandra Câmpeanu)

Posterităţi jucate. Miron Radu Paraschivescu şi Ion Caraion prin jurnale (Oana Purice)

„Un prieten devotat nouă”: Ion Cioabă şi Securitatea comunistă (Manuela Marin)

Ediţia XI a Anuarului IICCMER va putea disponibilă în librării şi online pe site-ul Editurii Polirom.