Sancta simplicitas!

 

 

Traducere din limba polonă de

Constantin Geambaşu și Bogdan Mihai Polipciuc

Oradea, Ratio et Revelatio, 2015

 

http://ratioetrevelatio.com/en/slavonica/75-vremea-nedesparirii-poeme-alese-jan-twardowski.html

https://en.wikipedia.org/wiki/Jan_Twardowski

Unul dintre principalii reprezentanți ai poeziei contemporane religioase din Polonia, Jan Jakub Twardowski (1 iunie 1915 – 18 ianuarie 2006), a fost tradus pentru prima oară în limba română. Cartea a apărut în ediție bilingvă și este o antologie din cele mai importante volume de versuri ale autorului. Pentru a ne familiariza cu acest mare și insolit poet, avem la dispoziție un cuvânt introductiv și un tabel cronologic al vieții și operei lui Jan Twardowski. Și dacă deschizi la întâmplare cartea, n-o mai lași din mână. Mai mult, este genul de poezie care poate fi recitită la nesfârțit, așa cum se recitesc rugăciunile. Dragostea, moartea, speranța, credința sunt teme abordate, motive și refrene pe care le reia poetul preot, întrebări eterne, profunde la care răspunde cu simplitate și grație, fără artificii poetice. O poezie a esențelor, a emoției, a iubirii pentru aproapele îndrăgostit ori suferind, a iertării și a înțelepciunii. Un dar pentru spirit. O descoperire întârziată, pe care o recomand cu toată căldura. Pentru așa ceva, niciodată nu-i prea târziu.

Și ca să vă conving, am selectat câteva versuri. Cu greu, căci întreg volumul este minunat!

 

*****************************************

 

modlimy się bo inni się nie modlą

wierzymy bo inni nie wierzą

umieramy za tych co nie chcą umierać

kochamy bo innym serce wychłódło

list przybliża bo inny oddala

nierówni potrzebują siebie

im najłatwiej zrozumieć że każdy jest dla wszystkich

i odczytywać całość

(Sprawiedliwość –)

 

ne rugăm fiindcă alţii nu se roagă

credem fiindcă alţii nu cred

murim pentru cei ce nu vor să moară

iubim fiindcă inima altora s-a răcit

o scrisoare apropie fiindcă alta îndepărtează

cei inegali au nevoie unul de altul

lor le este cel mai uşor să înţeleagă că fiecare este pentru toţi

şi să desluşească întregul

(Dreptate)

 

**

 

Śpieszmy się kochać ludzi tak szybko odchodzą

zostaną po nich buty i telefon głuchy

tylko to co nieważne jak krowa się wlecze

najważniejsze tak prędkie że nagle się staje

Śpieszmy się kochać ludzi tak szybko odchodzą

i ci co nie odchodzą nie zawsze powrócą

i nigdy nie wiadomo mówiąc o miłości

czy pierwsza jest ostatnią czy ostatnia pierwszą

(Śpieszmy się)

 

Să ne grăbim să iubim oamenii pleacă atît de repede

Rămân după ei pantofii şi telefonul mut

Numai ce nu-i important se târâie alene

Ce-i mai important vine rapid şi se-ntâmplă subit

Să ne grăbim să iubim oamenii pleacă atît de repede

Chiar cei ce nu pleacă nu se-ntorc totdeauna

Şi niciodată nu ştim vorbind despre iubire

Dacă prima este ultima sau ultima e prima

(Să ne grăbim)

 

**

nie śmierć ale miłość całą Cię zabrała

jeśli miłość jest prawdą to ciała nie widać

 

(Wniebowzięcie)

 

nu moartea ci dragostea toată Te-a luat

dacă iubirea este adevăr atunci trupul nu se vede

(Adormirea Maicii Domnului)

 

**

i o tobie niesforny wróblu

co łaską zdumiony –

wpadłeś na zbitą głowę

do święconej wody

(O wróblu)

şi despre tine vrabie neastâmpărată

care mirată de har –

te-ai prăvălit

în apa sfinţită

(Despre vrabie)

 

**

 

Świat

Bóg się ukrył dlatego by świat było widać

gdyby się ukazał to sam byłby tylko

kto by śmiał przy nim zauważyć mrówkę

piękną złą osę zabieganą w kółko

zielonego kaczora z żółtymi nogami

miłość której nie widać

nie zasłania sobą

 

Lumea

Dumnezeu s-a ascuns pentru ca lumea să fie vizibilă

dacă s-ar fi arătat ar fi fost doar singur

cine ar fi îndrăznit în prezenţa Lui să observe furnica

viespea foarte frumoasă rea alergând în cerc

răţoiul verde cu labele galbene

iubirea care nu-i vizibilă

nu acoperă nimic în sine

**

Czekanie

Myślisz – znowu się spóźnia

zaraz się obrażasz

marudzisz jak sikorka ta brzydsza bez czubka

 

kto miłości nie znalazł już jej nie odnajdzie

a kto na nią wciąż czeka nikogo nie kocha

martwi się jak wdzięczność że pamięć za krótka

 

miłość dawno przybiegła i uklękła przy nas

spokojna bo szczęście porzuciła ciasne

spróbuj nie chcieć jej wcale

wtedy przyjdzie sama

 

1977, 1979

 

 

 

Aşteptarea

Te gândeşti – iar întârzie

pe loc te simţi ofensat

faci nazuri ca un piţigoiul cel urât fără moţ

 

cine n-a găsit iubirea nici nu o va regăsi

iar cine-o tot aşteaptă nu iubeşte pe nimeni

se necăjeşte precum recunoştinţa

că memoria-i prea scurtă

 

iubirea a sosit în fugă de mult şi-a-ngenuncheat lângă noi

liniştită că a părăsit fericirea îngustă

încearcă să n-o doreşti deloc

atunci ea va reveni singură

1977, 1979

**

 

jest miłość wariatka egoistka gapa

jak jesień lekko chora z księżycem kłamczuchem

jest miłość co była ciałem a stała się duchem

i ta co nie odejdzie – bo znów niemożliwa

(Miłość)

iubirea e nebună egoistă gură-cască

ca toamna puţin bolnavă cu luna mincinoasă

există iubire ce a fost trup şi-a devenit suflet

şi e iubirea care nu va pleca – pentru că e iar imposibilă

(Iubirea)

**

 

Miłość i samotność

wzięły się pod ręce jak siostry

idą noga w nogę

nie rozdzielaj ich

nie szarp. Łapy przy sobie

miłość bez samotności

byłaby nieprawdą

samotność bez miłości rozpaczą

(Nie rozdzielaj)

 

 

Iubirea şi singurătatea

s-au luat de mână ca două surori

merg pas în pas

nu le despărţi

nu le sfăşia . Ţine-ţi mâinile acasă

iubirea fără singurătate

ar fi un neadevăr

singurătatea fără iubire e-o deznădejde

(Nu despărţi)

**

Pisanie 

 

Jezu który nie brałeś pióra do ręki

nie pochylałeś się nad kartką papieru

nie pisałeś ewangelii

 

dlaczego nie pisze się tak jak się mówi

nie pisze się tak jak się kocha

nie pisze się tak jak się cierpi

nie pisze się tak jak się milczy

 

pisze się trochę tak jak nie jest

 

1981

 

Scrisul

 

Isuse care nu ai pus mâna pe condei

nu te-ai aplecat deasupra foii de hârtie

nu ai scris evanghelii

 

de ce nu se scrie aşa cum se vorbeşte

nu se scrie aşa cum se iubeşte

nu se scrie aşa cum suferim

nu se scrie aşa cum tăcem

 

se scrie un pic aşa cum nu este

 

1981

 

**

Kiedy mówisz

 

Aleksandrze Iwanowskiej

 

Nie płacz w liście

nie pisz że los ciebie kopnął

nie ma sytuacji na ziemi bez wyjścia

kiedy Bóg drzwi zamyka – to otwiera okno

odetchnij popatrz

spadają z obłoków

małe wielkie nieszczęścia potrzebne do szczęścia

a od zwykłych rzeczy naucz się spokoju

i zapomnij że jesteś gdy mówisz że kochasz

 

1988, 1989

 

 

 

Când vorbeşti

 Aleksandrei Iwanowska

Nu plânge în scrisoare

nu scrie că soarta ţi-a dat brânci

nu există situaţie pe pămînt fără ieşire

cînd Dumnezeu închide uşa – deschide fereastra

trage-ţi răsuflarea  priveşte

cad din nori

mici mari nenorociri necesare pentru fericire

iar de la lucruri obişnuite învaţă calmul

şi uită că exişti cînd spui că iubeşti

1988, 1989

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Anunțuri

Etichete: ,

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: