Calul din Torino

Bela Tarr, Calul din Torino (2011).
O frază din prezentarea acestui film m-a convins că trebuie neapărat să-l văd: Nietzsche a asistat la o scenă, în care un om îşi băte…a calul, filosoful a luat apărarea calului, apoi a înnebunit. Imediat după ce l-am văzut, l-am situat în vârful clasamentului la categoria „cel mai îngrozitor film” şi mult timp l-aş fi recomandat numai duşmanilor înrăiţi. La un moment dat, episoadele se perindau conform zilelor săptămânii şi începând cu ziua de miercuri, cei vreo zece specatori de la Union (Cinematecă), au început să ofteze intens şi zgomotos. Eu am oftat începând cu ziua de vineri, speriată mai ales de gândul că filmul nu s-ar opri la ziua a şaptea, ci ar continua. Nimeni n-a ieşit însă, aşteptând ca după genialele scene cu curaţatul cartofului fierbinte se va întâmpla, în sfârşit, ceva. M-am gândit chiar că publicul ţintă pentru o astfel de capodoperă ar fi doctorii în filosofie magna cum laude şi summa cum laude. Atâta intensitate apocaliptică în câteva scene repetitive n-am mai pomenit.

Cu precizarea ca eu m-am referit la filmele vazute (doar) in 2013…

http://hyperliteratura.ro/ancheta-ce-filme-recomanda-scriitorii-romani/

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: