O poezie interzisă de cenzură: EPILOG LA O FABULĂ MAI VECHE din volumul „Dialectica poeziei” de M. Breslaşu

EPILOG LA O FABULĂ  MAI  VECHE

                          Împrejurarea cred că se cunoaşte               

                          O lebădă jignise-un nor de broaşte

                          articulând cumplite nerozii

                                      – şi erezii –

                                  despre bel-canto şi viaţă.

 

                                  Ce nu se ştie – e  că-a doua zi

                                                 dis-dimineaţă 

                                             o urgentă şedinţă

                                             a fost iar convocată

                                             să rostească-o sentinţă

                                             fără prejudecată!

                                   Participantele fiind cu capsa

                                                        pusă    

                                   iată care a fost  pedeapsa

                                                            propusă:

                                    „Precum a reieşit,

                                             nu de la glas

                                             i s-a fost tras

                                             năpasta

                                   ci de la punctul de vedere greşit,

                                   Deci, ochii vor avea de ispăşit!

                                           Iconoclasta

                                   îşi va pierde vederea! Asta,

                                            şi basta’’

                                    Mai rămâne de hotărât

                                                 acum

                                                 numai atât:

                                                 cu ce – şi cum?

                                    Să-i ardă ochii ? Să-i înţepe!  Sau să-i scoată ?

                                    „Să-i scoată!” a răspuns broştimea toată

 

                                     S-a iscat însă o vie discuţie

                                     asupra instrumentului de execuţie…

                                                şi fitecime

                                                dădea un alt imbold:

                                                o speclă – un piron –

                                                un mărăcine –

                                                un tirbuşon –

                                                sau chiar un simplu bold.

                                                Într-un sfârşit

                                     lucrările de cuvânt fiind limitate

                                               au răuşit

                                     să facă-o unanimitate

                                     şi asupra punctului CU CE vor scoate

                                     ochii sărmanei lebede netoate!

 

                                     Şi toate cele broaşte de pe lac         

                                     – vroind să-şi fie reciproc pe plac –

                                            fac:

                                  CU- AC, CU- AC!

Anunțuri

Etichete: , ,

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: