INSTITUŢIA CENZURII COMUNISTE. POLONIA.

După al doilea război mondial, ţările blocului comunust au cunoscut o puternică ofensivă din partea Uniunii Sovietice, care a dus la instaurarea partidelor comuniste şi la crearea, după model sovietic, a noilor structuri de stat. În general, sovietizarea[1] s-a efectuat cu particularităţi specifice fiecărei ţări, în funcţie şi de interesul sovieticilor şi nu a presupus peste tot înfiinţarea, în mod obligatoriu, a „Glavliturilor”.  Fără a propune o analiză comparată, vom prezenta în continuare câteva informaţii legate de mecanismul cenzurii din ţările socialiste, care ar scoate în evidenţă atât similitudinile, cât şi diferenţele faţă de instituţia comunistă din România.

După Glavlitul sovietic, instituţia cenzurii poloneze are cea mai intensă şi mai îndelungată activitate, fapt care se explică în primul rând prin interesul Uniunii Sovietice faţă de această ţară. „În cadrul procesului de sovietizare a Europei Centrale şi de est, Polonia a cunoscut tratamentul cel mai dur, datorită aşezării geografice, dar şi prin mărimea sa, reprezentând unul dintre factorii importanţi în asigurarea poziţiei dominante strategice şi politice a Moscovei în această zonă.”[2]

Încă înainte de sfârşitul războiului, la 3 noiembrie 1944, Glavlit trimite doi emisari „pentru organizarea cenzurii în cadrul Comitetului Naţional Polonez”. În apropiere se mai dădeau lupte, dar funcţionarii cenzurii s-au apucat de lucru. În două luni în Polonia a fost lichidată toată presa partidelor de opoziţie, a început procesul de epurare a cadrelor, literatura şi arta au fost puse sub controlul dur al partidului, s-a înfiinţat Biroul Central al Controlului Presei. În 1944, Guvernul provizoriu polonez a emis o lege a presei, în care se afirma, printre altele, că libertatea presei şi a cuvântului în Polonia „eliberată” serveşte interesele societăţii şi constituie o garanţie a democraţiei, contribuind  la oprirea dezinformării din partea elementelor duşmănoase, la păstrarea secretelelor militare etc. Ultimul punct al decretului, nr. 8. în care se spunea „Editor sau redactor poate fi doar un cetăţean polonez, nu mai tânăr de 21 de ani, care nu a stat la puşcărie şi nu a fost privat de cetăţenie”, nu a fost pe placul cenzorilor sovietici. De asemenea, nu le-a plăcut nici faptul că cenzura nu va controla radioul, cursurile universitare, filmele etc. Proiectul de cenzură polonez nu a fost aprobat, fiind înlocuit cu unul propus de sovietici. Atunci când unul din cenzorii polonezi a fost bănuit de simpatii anglo-saxone (cazul unui director provizoriu), el a fost imediat înlocuit. În general, cenzorii polonezi erau aleşi de oficialii sovietici. Acest epizod este relatat de Pavel Reifman, care conchide: „Este foarte evident amestecul deschis al sovieticilor în treburile Poloniei, care accepta fără crâcnire toate proiectele impuse de sovietici. Cenzorii raportau la centru că operaţia decurge foarte bine şi că în ianuarie 1945 cenzura va fi instaurată. ”[3]

Reifman mai notează şi reacţiile „pozitive” din partea reprezentanţilor Ministerului Securităţii Sociale, căruia i s-a subordonat cenzura în primele luni: „cenzura trebuie să fie cumplită şi puternică, altfel nu va fi cenzură”; încă un detaliu fugitiv: „Toţi cenzorii vor obţine rang (militar sau în cadrul securităţii? nu se precizează; n.n. L.C.), echipament şi o hrană excelentă”[4].

Ca o mărturie a succesului, cenzorii sovietici scriu (probabil la începutul anului 1945) despre faptul că în ultimele două luni şi jumătate au fost  efectuate 120 de intervenţii în presă, 58 la radio, au fost interzise două piese, două spectacole de estradă, şase filme, temporar a fost sistată apariţia unui ziar. A fost organizată cenzura în alte două oraşe.[5]

Instituţia poloneză a cenzurii s-a numit mai întâi Biroul Central de Control al Presei, Publicaţiilor şi Spectacolelor, devenind, prin decret de stat, la 5 iulie 1946[6], Direcţia Generală a Presei, Publicaţiilor şi Spectacolelor (Główny Urząd Kontroli Prasy, Publikacji i Widowisk[7]), care avea atribuţii similare Glavlitulului sovietic. Şi-a schimbat denumirea în 1981 în Direcţia Generală pentru Controlul Publicaţiilor şi Spectacolelor. S-a subordonat Consiliului de Miniştri, fiind finanţată din bugetul Prezidiumului Consiliului de Miniştri, directorul fiind numit de Consiliul de Miniştri la cererea primului ministru.

În  perioadă stalinistă „cenzura a devenit atât un act de monitorizare, cât şi de teroare şi control”[8]. După moartea enigmatică a lui Bierut[9] la Moscova, în timpul congresului al XX[10], începe o perioadă de relaxare în Polonia. Am găsit şi o informaţie din această perioadă care pare greu de crezut, nefiind exemplificată: „În septembrie 1956, angajaţii GUKP[11] au cerut desfiinţarea cenzurii”[12].

Una dintre cele mai importante mărturii despre cenzura întregului bloc sovietic, publicată înainte de căderea regimului comunist îi aparţine lui Tomasz Strzyżewski, cenzor în oraşul Cracovia, care a adunat documente ale cenzurii din 1975 până în 1977, când emigrează în Anglia. Volumul său, The Black Book of Polish Censorship a avut un impact puternic atât în lumea occidentală (a fost publicat la Londra), cât şi printre intelectualitatea poloneză (unele fragmente au apărut în Polonia în regim samizdat). Cele 700 de documente conţin atribuţiile instituţiei, regulamentul de funcţionare, liste ale cărţilor intezise, liste ale cenzorilor din aparatul central şi local, circulare trimise organelor locale etc. Culmea ironiei, după căderea regimului comunist, din cauza restricţiei de 30 de ani a accesului la documente în arhiva poloneză de stat, „documentele în orginal, a căror copii le-a furat Strzyżewski, nu au putut fi consultate până în 2004-2007.”[13]

Referindu-se la situaţia cenzorilor, aceste „personaje cenuşii din birocraţia de mijloc”,  Strzyżewski  pretinde ca aceştia aveau privilegii speciale, „în timp ce tinerii polonezi aveau de stat la rând 15 ani pentru un apartament, cenzorii erau puşi primii pe listă. Cei de rand înalt puteau să folosească magazinele speciale alimentare ale partidului şi locuri de vacanţe. Toţi cenzorii erau scutiţi să apară în faţa curţii pentru răspundere civilă sau penală.”[14]

Într-un interviu luat unui cenzor polonez în 1980, la întrebarea : „Oricine poate fi cenzor ?” Răspunsul este: „Oricine are studii medii şi dorinţa de a lucra aici se poate angaja. Majoritatea sunt absolvenţi de facultăţi umaniste… Profesia este destul de mult feminizată, fiindcă este un lucru calm şi liniştit. Unii sunt ghidaţi de motive pecuniare, alţii cred că asta este calea cea mai bună de a apăra socialismul. Cineva crede că e un joc foarte captivant. Precum şahul.”[15] 

Venirea la putere a generalului Wojciech Jaruzelski în 1981 a pus capăt liberalizării şi a dus la intensificarea controlului de stat. După căderea Solidarităţii[16], radiodifuziunea a fost proclamată instituţie militară şi clădirea ei a fost ocupată de armată. Au fost adoptate legi dure care sporeau puterea cenzurii. Circulaţia informaţiei externe a fost restrânsă. Reacţia multor artişti şi scriitori a fost să boicoteze politica de stat şi să se dedice unor activităţi clandestine. În 1990 parlamentul polonez a votat abolirea cenzurii, „una dintre cele mai represive moşteniri ale sistemului comunist” [17] .


[1] Există o bibliografie impunătoare pe această temă. Trei viziuni asupra acestui fenomen: Carrère d’Encausse, Hélène, Le Grand frère: l’Union soviétique et l’Europe soviétisée, Paris, Flamarion, 1983;  T. V. Volokitina, G. P. Murashko, A. F. Noskova, T. A. Pokivailova, Moskva i vostochnaja Evropa. Stanovlenie politicheskih regimov sovetskogo tipa. 1949-1953. Ocherki istorii, Moskva, ROSSPEN, 2002; The sovietisation of Eastern Europe. New Perspectives on the Poswar Period, edited by Balász Apor, Péter Apor and E. A. Rees, Washington D.C., New Academia Publishing, 2008.

[2] Ion Constantin, Polonia în secolul totalitarismelor. 1918-1989, Bucureşti, Institutul Naţional pentru Studiul Totalitarismului, 2007, p. 346.

[3] P. S. Reifman, sursa citată.  

[4] Ibidem.

[5] Ibid.

[6] Poland de John Michael Bates, în Censorship : a world encyclopedia, ed. cit.,  p. 1892.

[7] „Cenzura w Polskiej Rzeczypospolitej Ludowej” , http://pl.wikipedia.org/wiki/Cenzura_w_Polskiej_Rzeczypospolitej_Ludowej, accesat la 6 martie 2012.

[8] The Black Book of Polish Censorship, documents gathered by Tomasz Strzyżewski, translated and edited by

JaneLeftwich Curry,New York, Random house, 1984, p. 15.

[9] Bolesław Bierut (1892-1956)prim-secretar al C.C. al Partidului Muncitoresc Unit Polonez  (1948-1956).

[10] La 14 februarie 1956 se deschidea congresul XX al PC al URSS, în cadrul căruia (la 24 februarie), N. Hruşciov a prezentat un raport în care condamna cultul personalităţii şi crimele făcute de Stalin evocând: abuzul de putere, arestarile în masă, deportari monstruoase, execuţii fără proces, insecuritate în statul sovietic, teama şi disperarea cetăţenilor; absurditatea blamului de contrarevolutionar, torturi pentru smulgerea de informaţii etc. În multe ţări, acest eveniment a însemnat sfârşitul epocii staliniste.

[11] Echivalentul DGPT în România.

[12] Poland de John Michael Bates în Censorship : a world encyclopedia, ed. cit.,  p. 1892 („În September 1956, GUKP employees appelead for the abolition of censorship”).

[13] Czarna ksiega cenzury de John Michael Bates, în Censorship : a world encyclopedia, ed. cit. pp. 619-620.

[14] The Black Book…, ed. cit., p. 48.

[15] Ibidem,  p. 47.

[16] Sindicatul Independent Autocefal „Solidaritatea” (Solidarność ) – fondat în septembrie 1980 la Gdańsk , condus iniţial de Lech Wałęsa, a constituit o importantă mişcare anticomunistă.

[17] Jonathon Green, op. cit., p. 447.

fragment din INSTITUŢIA CENZURII COMUNISTE
ÎN ROMÂNIA. 1949-1977. VOL. I
Ediţie, prefaţă şi note de Liliana COROBCA

Anunțuri

Etichete: , ,

Un răspuns to “INSTITUŢIA CENZURII COMUNISTE. POLONIA.”

  1. the diet solution Says:

    Heya i am for the first time here. I came across this board and I find It truly
    useful & it helped me out much. I’m hoping to offer one thing again and help others like you aided me.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: