INSTITUŢIA CENZURII COMUNISTE. CEHOSLOVACIA.

Din 1948 până în 1953 în Cehoslovacia a dominat cenzura de partid, împărţind  atribuţiile şi responsabilitatea cu editorii şi redactorii, activişti de încredere ai partidului. La fel ca în alte ţări ale blocului comunist, această etapă s-a caracterizat prin desfiinţarea librăriilor private, epurarea cărţilor, adăugând excesul de zel al redactorilor în aplicarea politicii de partid.  La 22 aprilie 1953, a luat fiinţă Oficiul Controlului de Stat al Presei, organ guvernamental nonpublic, încorporat, din 1954, Ministerului de Interne. Principala sarcină: de a controla mass-media şi toate activităţile cultural-artistice. Acest serviciu a subordonat necesităţilor şi intereselor de partid întreaga presă şi cultură cehă, prin măsuri atât „prescriptive”, cât şi „proscriptive”[1], care au dus la o puternică formă de autocenzură. Existenţa cenzurii nu a fost admisă public până în 1966 („18 ani clandestini, dar cei mai eficienţi”[2]). Din acest an, Oficiul îşi schimbă numele şi trece în subordinea C.C. al P.C. Cehoslovac.

Declaraţia privind desfiinţarea cenzurii în 1968 a fost una formală, deşi ideea s-a vehiculat intens („La 26 iunie [1968] a fost abolită cenzura din presa scrisă, din radio şi televiziune.”[3]). De fapt, în 1966 se adoptase o nouă lege a presei, la care se va renunţa în 1968, pe vremea lui Dubcek[4] ( „din 1969 cenzorii sunt înlocuiţi cu redactorii”[5]),  pentru o foarte scurtă perioadă, căci după invazia sovietică instituţia cenzurii a fost rapid reîinfiinţată şi s-a numit Oficiul pentru Presă şi Informaţii, poreclit „Utisk” – represiunea. Transformat în anii ’80 în Oficiul Federal pentru Presă şi  Informaţii, instituţia avea şase sarcini generale: de a propune şi de a implementa politica guvernamentală pentru presă şi informaţii; de a înregistra presa periodică; de a asigura protecţia intereselor de stat; de a supraveghea importul materialelor străine şi de a controla distribuirea publicaţiilor tipărite în Cehoslovacia de editori străini sau difuzate de agenţii de presă străine; de a acorda autorizaţii redactorilor şefi care nu sunt de naţionalitate cehă; de a autoriza organizaţiile care au dreptul să primească şi să difuzeze publicaţii periodice. „Protecţia interesului de stat” acorda acestui oficiu puteri nemăsurare pentru a restricţiona difuzarea informaţiei.[6] În anii ’80, sub regimul lui Husák[7], apare literatura în regim samizdat.


[1] Atât măsuri legale, cât şi legi nescrise.

[2] Zdenek Krystufek, The Soviet Regime in Czechoslovakia, East European Monographs, Boulder, Distributed by Columbia University press, New York, 1981 (Cap. 17. „Censorship and Information”), p. 128.

[3] Elena Iuliana Lache, Relaţii internaţionale în perioada Războiului Rece, Bucureşti, Ed. Fundaţiei România de mâine, 2009, p. 142.

[4] Alexander Dubček (1921-1992) – prim secretat al PCC (1968-1969), iniţiatorul unor reforme de liberalizare a regimului comunist (primăvara de la Praga), reprimate de armata sovietică.

[5] Zdenek Krystufek, op. cit.,  p. 129.

[6] Jonathon Green, op. cit.,  pp. 134-135.

[7] Gustáv Husák (1913-1991) – Secretarul general al P.C. Cehoslovac (1969-1987), Prezidentul Republicii

Socialiste Cehoslovace (1975-1989).

 

fragment din INSTITUŢIA CENZURII COMUNISTE
ÎN ROMÂNIA. 1949-1977. VOL. I
Ediţie, prefaţă şi note de Liliana COROBCA

Anunțuri

Etichete: , ,

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: