MECANISMELE CENZURII COMUNISTE – fragment din Instituţia cenzurii comuniste în România. 1949-1977. Documente. vol. I .Ediţie, prefaţă, şi note de Liliana Corobca

…….
. În România, instituţia cenzurii – DGPT (Direcţia Generală a Presei şi Tipăriturilor) s-a înfiinţat în 1949, după modelul instituţiei similare sovietice, Glavlit, care a apărut în 1922. În timp ce existenţa unei astfel de structuri instituţionale a fost posibilă doar în cadrul regimului comunist (nici naziştii, nici guvernele democratice nu au cunoscut instituţii precum Glavlitul), sistemul comunist din unele ţări (ale blocului sovietic) s-a putut dispensa de serviciile acestei instituţii, funcţionând fără fisuri. Ungaria şi Republica Democrată Germană nu au avut asemenea instituţii, iar desfiiinţarea Glavlitului din Bulgaria (1956) şi a DGPT din România (1977) nu a coincis nici măcar cu liberalizarea sistemului (sau cu căderea lui). Deci nu vom confunda noţiunea de „cenzură comunistă” cu instituţia cenzurii comuniste.
După părerea unui specialist rus al cenzurii (sovietice), D. Babicenko, ierarhia controlului ideologic de stat arăta în felul următor : „secretarul responsabil sau redactorul ediţiei – Glavlit – Direcţia propagandei – secretarul sau secretarii CC pentru ideologie – conducătorul suprem. Desigur, de întregul sistem era nevoie doar în cazuri rare. De obicei, activau doar câteva elemente ale acestui lung şir.” La această ierarhie, Arlen Blium adaugă autocenzura (menţionând că acest sistem s-a impus ăncepând cu anii 30). Nu doar instituţiile oficiale exersau cenzura: „Cenzura instituţională a fost doar o parte din suprimarea ideologică; o mare parte din ea a fost condusă direct de Partid, Ministerul Afacerilor Interne, poliţia secretă şi instanţele judecătoreşti.” . Tatiana Goreaeva, autoarea mai multor volume dedicate cenzurii comuniste, analizează complexitatea sistemului, care domina prin diverse mijloace – materiale şi morale, folosind metode rafinate de restricţie şi control. „Lipsa unei baze juduciare legitime, dictatura organelor de partid, birocraţia care domnea în toate sferele şi altele au dus la aceea că orice operă putea fi declarată dăunătoare din punct de vedere ideologic pe baza unor agumente fabricate în mod tendenţios.” Cenzura sovietică a presupus de la bun început crearea unui sistem dublu de înfăptuire a cenzurii politice: pe de o parte, cenzura mai mult ori mai puţin legitimă, incluzând urmărirea administrativ-judecătorească a persoanelor şi instituţiilor care încalcă listele secrete limitative, pe de alta, a folosit calea „constrângerii şi influenţării ideologice iscusite”, a provocării şi a crimei împotriva personalităţii. „Iată de ce, conchide autoarea, încercările de a limita noţiunea de cenzură sovietică doar la activitatea instituţiilor de stat destinate acestui scop, fără a lua în consideraţie metodele şi formele subtile ale diverselor tipuri de presiune şi influenţare este puţin productivă.” De aceea, în continuare, vom prezenta, pe scurt, principalele elemente ale ierarhiei cenzurii care nu se reduce, aşadar, doar la instituţia pe care o prezentăm în culegerea de faţă.
……….

Anunțuri

Etichete: , , ,

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: